„The Pilgrim’s Regress” de C.S. Lewis


Încă de la primul episod, C.S. Lewis este nelipsit din emisiunile noastre și de pe blog, prin propriile lui lucrări sau fiind citat de alți autori în cărțile lor. Despre biografia lui puteți citi în articolul nostru dedicat cărții lui Alister McGrath, C.S. Lewis. O viață. Toamna trecută am revizitat poate cea mai cunoscută carte a lui, Creștinism, pur și simplu, printr-o serie de citate Un strop de viață. Apoi ne-am îndreptat atenția asupra unor lucrări de ficțiune mult, mult mai puțin cunoscute decât Cronicile din Narnia, însă extrem de valoroase în felul lor: Departe de planeta tăcutăPerelandra și That Hideous Strength.

Luna aceasta, vom descoperi câteva cărți și eseuri de-ale lui C.S. Lewis, din nou, mai puțin cunoscute, însă care ascund o comoară de idei valoroase.


Săptămâna trecută am avut bucuria de a urmări un eveniment online organizat de C. S. Lewis & Kindred Spirits Society, cu tema Imaginative Hospitality. The C. S. Lewis & Kindred Spirits Society este un proiect fondat chiar în țara noastră, printre susținători numărându-se Denise Vasiliu și colegii săi de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
La conversație au participa câteva nume cunoscute din sfera studiului operelor membrilor clubului literar Inklings, din care au făcut parte C.S. Lewis sau J.R.R. Tolkien.

  • Fr. Andrew Cuneo l-a asistat pe Walter Hooper (1931-2020) – care a fost secretarul privat al lui Lewis în ultima perioadă a vieții sale, având o contribuție inestimabilă în a-i edita și reedita lucrările, scoțând la iveală numeroase detalii din viața și opera lui Lewis – în cercetarea scrisorilor nepublicate ale lui C.S. Lewis, ceea ce a devenit și subiectul doctoratului său. De altfel, este primul care a obținut un doctorat la Oxford, avându-l ca temă pe C.S. Lewis. (Fr. Cuneo despre C.S. Lewis: Why is C.S. Lewis Still So Popular și C. S. Lewis & Orthodoxy)

Discuția a fost moderată de Kirstin Jeffrey Johnson, ea însăși cercetătoare a operelor lui George MacDonald.

Din scrisorile sale timpurii și mărturiile despre el, se pare că tânărul C.S. Lewis era mai degrabă inospitalier și mult mai puțin binevoitor, însă dragostea sa pentru adevăr și schimbarea ce a început în el odată cu convertirea la creștinism l-au transformat în Lewis-cel care era capabil să descopere cel mai bun în celălalt, atât în scriitorii pe care îi aprofunda, cât și în prietenii săi, în studenții săi și în oameni cu care altădată nu ar fi avut nimic în comun și pe care poate chiar i-ar fi respins. A reușit să facă diferența dintre persoana cu care stă de vorbă și ideea pe care aceasta o susține, reușind să gestioneze conflictele și controversele, onorând persoana chiar dacă dezaproba violent poziția pe care aceasta o susținea. De aceea, cu timpul, răbdarea și generozitatea, „ospitalitatea” pe care Lewis a cultivat-o, a câștigat chiar și admirația celor cu care Lewis nu era de acord. Așadar, Lewis a întruchipat această ospitalitate și generozitate creativă, a imaginației, încurajând ce este cel mai bun din celălalt, chiar și atunci când era incomod sau contradictoriu, arătând dragoste față de celălalt pentru ceea ce este, pentru faptul că este altfel și celebrând faptul că este și el un copil al lui Dumnezeu.
C.S. Lewis poate fi, astfel, definit drept „un om cu prieteni”. Iată câteva idei dintr-o conversație încântătoare pe care o puteți urmări înregistrată aici.

Pentru a ne da seama, însă, cât de profundă și spectaculoasă a fost această tranziție de la Lewis cel tânăr, la apologetul care a reușit să redea creștinismul „redus la esențe”, pe înțelesul atâtor categorii de oameni, ne ajută o carte puțin mai elitistă și mai neprietenoasă, însă la fel de valoroasă – The Pilgrim’s Regress: An Allegorical Apology for Christianity, Reason, and Romanticism.

The Pilgrim’s Regress a fost prima carte publicată de Lewis sub numele propriu și după convertirea sa la creștinism (1933). Înainte de aceasta, el mai publicase doar volumul de poezii Spirits in Bondage și poemul narativ Dymer, însă sub pseudonimul Clive Hamilton. După memorabila discuție despre creștinism ca „mit devenit realitate”, avută cu prietenii săi din grupul Inklings, J.R.R. Tolkien și Hugo Dyson, ce a reprezentat printre ultimele picături necesare pentru ca paharul argumentelor să fie plin iar Lewis să devină creștin, la câteva săptămâni de la convertire, el a scris în plin avânt cartea The Pilgrim’s Regress.
După cum ne putem da seama după titlu, ea este, într-adevăr, inspirată de Călătoria creștinului (The Pilgrim’s Progress), clasica alegorie a lui John Bunyan, având un stil similar și fiind populată cu personaje care reprezintă curente filosofice și ideologice contemporane sau istorice. Personajul principal este John, un tânăr care crescuse în Puritania (loc ce reprezenta viziunea pe care o avusese Lewis în copilărie despre biserică și creștinism drept un set de reguli rigide și aride, severe și deloc atractive, o „Lege fără Evanghelie”) și care are viziuni despre o insulă care îl umple de un dor de nedescris. El pleacă în căutarea acestei insule, întâlnindu-se cu personaje precum Domnul Iluminism, Rațiunea, Domnul Umanist, Spiritul Vremii, Sălbaticul, Înțelepciunea sau Istoria. Așa cum în Călătoria creștinului, personajele întruchipau virtuți sau păcate, aici personajele dau viață panteismului, comunismului sau fascismului, ideilor lui Freud sau Hegel, Iluminismului, materialismului sau altor filosofii și curente de gândire (de altfel, tânărul Lewis s-a dovedit vizionar și în modul în care a criticat și a subliniat pericolele tuturor ideologiilor și curentelor contemporane, care și-au arătat adevărata față mult mai târziu). De asemenea, locurile prin care călătorește John sunt încărcate de simbolism.
Pretutindeni întâlnim acest dor inexplicabil, sehnsucht, despre care Lewis a crezut că își va afla împlinirea în trecut, în revenirea la o existență rurală, medievală, idilică, romantică. Însă odată cu întoarcerea la creștinism, Lewis și-a dat seama că această năzuință nu își va afla împlinirea pe pământ, ci doar în viitor, în „Cetatea cerească”, cum este numită în Călătoria creștinului. De asemenea, Lewis/John explorează cele două extreme aflate în opoziție: atât pericolele raționalismului (cu cât se duce mai sus, în Nord, întâlnind diverse filosofii și ideologii) cât și pericolele senzualității (cu cât merge spre Sud).

Datorită fascinației sale pentru mit, poveste și istorie, Lewis dorește să reabiliteze anumite lucruri care au fost abandonate sau înlăturate în epoca modernă din motive greșite: în The Pilgrim’s Regress, el reabilitează alegoria, și visul sau viziunea ca mijloc literar foarte folosit în epoca medievală, inclusiv în operele lui George MacDonald, care au avut atât de multă influență asupra lui. Într-un anume sens, The Pilgrim’s Regress este echivalentul alegoric al autobiografiei sale Surprins de bucurie, în care redă propriul său parcurs atât ca erudit cât și ca proaspăt convertit de la agnosticism la creștinism.

The Pilgrim’s Regress este și o lectură extrem de educativă. În acest scop, recomand în mod deosebit versiunea The Pilgrim’s Regress, Wade Annotated Edition, deoarece, cu ajutorul comentariilor și notelor explicative, vom descoperi foarte multe detalii despre filosofiile ce au existat de-a lungul timpului și modul în care au modelat istoria. În plus, este și o lectură purificatoare – citești, și înțelegi într-un mod mult mai plastic și mai viu toate modurile de gândire de care trebuie să te debarasezi, care trebuie să dispară pentru a nu-ți mai distrage atenția de la adevărata împlinire a dorului tău. Lewis însuși, a parcurs acest drum anevoios prin toate filosofiile care l-au pasionat, până a ajuns să înțeleagă că obiectul dorinței sale nu se afla în trecut, ci în viitor, și până a găsit calea de mijloc între raționalismul pur și plăcerile acestei lumi. Asemenea personajului său, John, el și-a dat seama că rațiunea singură nu poate duce la revelație, la realitatea transcendentă, și nici moralismul pur nu sunt suficiente în lipsa harului – virtutea umană își are limitele sale. Și tot asemenea personajului său, Lewis s-a întors din drumul pe care pornise în direcția greșită, revizuindu-și și reinterpretându-și din nou și din nou parcursul gândirii sale și dându-și seama că orice altceva este lipsit de substanță. Acest „regres” ne inspiră și pe noi, cititorii, să privim în urmă și să vedem de unde am plecat și până unde ne-a adus propria noastră metanoia.

The Pilgrim’s Regress este o operă remarcabilă pe care o putem descoperi pe îndelete pentru a ne delecta cu geniul și erudiția lui C.S. Lewis, dar și pentru a ne bucura că, mai târziu, acesta a reușit să transforme toate aceste idei incipiente din alegoria sa în lecturi mult mai accesibile și puternice, la fel de profunde, însă pe înțelesul tuturor, și care au inspirat și continuă să inspire generații de gânditori și credincioși.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: