Ce am citit în decembrie 2020 + Top 2020


De-abia așteptam să scriu acest ultim articol din anul 2020 și nici nu știu cu ce să încep! Decembrie a fost o lună marcată și de tristețe, dar și de mari bucurii, iar, una peste alta, din punct de vedere al lecturii a fost luna cea mai bună din acest an, cu 28 de cărți citite, toate nou-nouțe!

Aproape jumătate din aceste cărți de fapt fac parte din premiul câștigat de la Humanitas Junior despre care scriam în articolul trecut, așadar cea mai mare parte a cărților citite luna aceasta au fost, din nou, cărți pentru copii, dar, sincer vorbind, au fost exact ce aveam nevoie!

S-au strecurat însă și câteva cărți pentru „adulți”, un album de fotografii și o cărticică cu citate despre lectură.

La final, am încercat să fac și un top pe luni al cărților mele preferate de anul acesta și să fac o mini statistică a cărților citite.

Așadar, vă așteaptă probabil cel mai lung articol din seria rapoartelor mele de lectură din anul 2020, luați-vă ceva cald de băut alături și așezați-vă comod! Lectură plăcută!Am început luna decembrie terminând de citit Cronicile Domnișoarei Poimâine I – Vremea Vrăjitoarei Niciodată de Adina Rosetti, care a fost minunată!

Domnișoara Poimâine și-a făcut debutul în volumul ilustrat Domnișoara Poimâine și joaca de-a timpul, de aceeași autoare, care a și fost reeditat anul acesta, o carte la fel de minunată în care această Domnișoară oprește timpul și dă lumea peste cap.

În Cronicile Domnișoarei Poimâine o regăsim pe aceasta adolescentă, ispășindu-și pedeapsa pentru fapta ei necugetată, exilată undeva pe o insulă la marginea Timpului. Invitată la nunta verișoarei sale, domnișoara Mâine, Poimâine va găsi din nou o cale să dea tot regatul peste cap, de data asta cu consecințe mult mai grave pentru toată lumea.

O carte pentru adolescenți perfectă, din punctul meu de vedere: ingenios gândită, palpitantă, cu umor, romantism, dar și profunzime, se citește cu sufletul la gură și nu se uită ușor. De-abia aștept volumul 2!

Când în sfârșit am ajuns și eu într-o librărie după multe luni, am citit Noaptea de Ajun în Țara Minunilor de Carys Bexington, care mi-a plăcut mai puțin decât mai așteptam, mai ales că e și în versuri (fotografia pe care am apucat să i-o fac nu e prea grozavă, așa că n-o mai pun).

Pe 5 decembrie a sosit pachetul cu cărți de la Humanitas Junior și cred că veți ghici cum mi-am petrecut acel weekend. Exact: citind mare parte din ele!

Am început cu cele ilustrate pentru copiii mai mici: Buzunarul cu pupici de Angela McAllister, Aventurile râmei Oli de Olga Gudynn, Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor de Iulian Comănescu, Aventuri în Țara lui Strolyx – Prima mea carte despre emoții de Ioana Scoruș și E timpul să mergi la grădiniță de Anna Sójka.

Buzunarul cu pupici de Angela McAllister este o povestioară despre primele zile de școală ale unui pui de cârtiță, despre despărțirea de mamă și despre cum reușește să se adapteze și să-și facă prieteni.

Aventurile râmei Oli de Olga Gudynn este o carte pe care nu aș fi cumpărat-o în vecii vecilor, dar pe care, spre surprinderea mea, fiul meu a îndrăgit-o și m-a pus să i-o citesc prima oară chiar de 2 ori în aceeași zi! Pe el l-a captivat călătoria râmei în grădina magică a legumelor, l-a amuzat lupta cu Mucus și a reținut deja din replici.

Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor de Iulian Comănescu este o poveste despre becuri și călătoria în spațiu, așa cum îi arată și numele, ilustrată frumos, pe care încă nu i-am citit-o lui Mihai și sunt curioasă cum i se va părea.

Aventuri în Țara lui Strolyx – Prima mea carte despre emoții de Ioana Scoruș m-a surprins plăcut. Așa cum sugerează și titlul, niște copii ajung într-o țară ai cărei locuitori nu știu ce sunt acelea emoții, iar copiii încearcă să le explice într-un limbaj simplu emoțiile de bază, cum se manifestă și cum pot fi împiedicate să ajungă la extreme dăunătoare. Există câte o povestioară pentru fiecare emoție, însoțită de o pagină pentru părinți, cu idei și sugestii de abordări și activități. O carte terapeutică frumos ilustrată și utilă, zic eu.

E timpul să mergi la grădiniță de Anna Sójka a fost o altă supriză plăcută, în sensul că ea nu conține doar o poveste pe tema din titlu, ci mai multe povești pe diverse teme legate de interacțiunile dintre copii și de lucruri cu care se confruntă ei la vârsta respectivă, de exemplu, despre teama de monștri, curaj, încăpățânare sau punctualitate. Aceste povești terapeutice, cu ilustrații într-o atmosferă retro foarte frumoasă și caldă, îi ajută pe copii să înțeleagă și să depășească aceste probleme.

Am citit apoi una dintre cărțile pe care de-abia așteptam să le citesc, Tigrul nerecunoscător, povești asiatice culese și traduse de Ștefan Liiceanu și ilustrate magistral de Ana Alfianu. Volumul cuprinde trei povești scurte și este o minunăție și ca obiect în sine, cu coperta sa catifelată și ilustrațiile superbe.

 

 

După aceea, am trecut la volumul de poezii Fabrica de lipici și alte poezii pentru copii mari și mici de Carmen Tiderle, ilustrată de 5 membri ai familiei Petridean.

M-au amuzat multe dintre poezii, dar cred ca preferata mea rămâne Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte:

Long story short:

Făt-Frumos e mort.

 

După aceea am trecut la o carte de sezon, Cea mai frumoasă noapte. Cea mai frumoasă zi de Liana Alexandru, cu ilustrații mi-nu-na-te de Daniela Olaru. Această carte cuprinde două povești ce se întâlnesc la mijloc și sunt legate între ele prin suita de animale fantastice recrutată de Moș Crăciun în prima dintre ele, Cea mai frumoasă noapte. 

Eu nu sunt fan Moș Crăciun și nici nu încurajez credința în el și evit poveștile cu el, dar mărturisesc că aceasta are ceva deosebit.

În prima poveste, Cea mai frumoasă noapte, Moș Crăciun își caută un nou alai, pentru că toți renii, în afară de Rudolph, l-au părăsit.

Mie mi-a plăcut mai mult Cea mai frumoasă zi, în care Merry, o fetiță sceptică, ce suferă din cauza absenței mamei sale (plecată la muncă în străinătate!) e luată de suita de animale fantastice a lui Moș Crăciun într-o călătorie în afara timpului (care a fost oprit), care îi readuce bucuria și mama.

Ilustrațiile sunt excepționale, iar proza este foarte frumoasă și poetică, mai ales în Cea mai frumoasă zi. Mihai a avut răbdare să o citim în două reprize, deși este încadrată la vârsta 6+.

Apoi am citit o altă carte pe care tânjeam să o citesc de când aflasem că va apărea, Tue, uriașul de gheață de Ana Alfianu. Mie mi-a plăcut foarte mult prima ei carte, Val și Cetatea Sufletelor, așa că aveam mari speranțe și pentru noul volum. Am fost un pic dezamăgită, pentru că povestea mi s-a părut prea apăsătoare și criptică, deși scrisă și ilustrată, din nou, minunat. E o poveste profundă despre suflet, prietenie și inter-dependența dintre om și natură.

După o mică pauză, am zis să văd ce e și cu Regele Ugu. Mumia și comoara blestemată de Adam Stower, un roman în mare parte grafic pe care l-am citit foarte repede. Este de fapt al doilea volum dintr-o serie al cărei prim volum este Regele Ugu. Regele Ugu este, de fapt, o fetiță deghizată cu o barbă lungă, care trăiește într-o căsuță în copac și are ca animal de companie un wombat pe nume Herbert. Faptul că nu citisem primul volum nu a contat prea mult în înțelegerea acțiunii din acest al doilea volum, pentru că este vorba despre o poveste de sine stătătoare. O poveste hazlie, foarte bună pentru băieții care nu se lasă convinși să citească.

După acest maraton de lectură, am lăsat-o un pic mai moale. Și din cauză că Mihai a fost bolnav o săptămână, am reușit să mai citesc doar două cărți în acea perioadă.

Locul magic de Chris Wormell, tot de la Humanitas Junior, este o poveste cu aer de Dickens sau „Mizerabilii”, plasată într-un orășel anonim cenușiu, în care o fetiță este surghiunită de un cuplu de ticăloși.  Cu ilustrații sugestive, acest roman urmărește încercările ei de a scăpa din închisoarea casei lor în care este pusă la muncă și abuzată mai ceva decât Cosette, autorul reușind să țeasă o poveste palpitantă, pe alocuri chiar amuzantă, fără să cadă în patetismul surselor de inspirație și reușește să ofere speranță și un final… în culori, după cum veți vedea. A fost exact evadarea de care aveam nevoie în acele zile negre de boală.

Am terminat în aceeași săptămână și un roman chick-lit de adulți, care nu prea mi-a plăcut, dar pe care m-am ambiționat să îl termin pentru că dădusem ceva bani pe el, Dragoste în contratimp de Beth O’Leary. O fi vina mea că sunt cam insensibilă, dar pur și simplu nu (mai) am răbdare cu personajele feminine imature care nu sunt în stare să-și dea seama de relațiile abuzive în care se află și să iasă din ele. Sorry!

Am reușit apoi după două săptămâni de stat în casă să ajung la Antic Exlibris, unde nu mai fusesem de un an probabil, și de unde mi-am cumpărat 2 cărți, dintre care una am citit-o chiar în seara respectivă, pentru că este doar un mic album de citate cu ilustrații frumoase pe tema lecturii, Why We Read de Ellen Surrey. Nu că aș fi avut nevoie să mi se spună de ce să citesc, dar este un volumaș frumos, de care și Mihai a fost foarte încântat și l-a luat la răsfoit singur în câteva dimineți.

În acea perioadă am citit și Franz Joseph și Sisi. Datoria și rebeliunea de Jean des Cars, o biografie a cuplului imperial incredibil de ușor de parcurs. Mi-a plăcut foarte mult stilul lui Jean des Cars, care, relatând totul la timpul prezent, te face să te simți părtaș al evenimentelor de acum aproape 200 de ani.

M-a impresionat iubirea lui Franz Joseph pentru Sisi, o femeie care nu-și găsește locul la curtea Vienei, mai ales în tinerețe. Sisi are de luptat cu o soacră dominatoare aproape toată viața ei, dar își găsește în sfârșit rostul și rolul ca unul dintre actorii principali ai formării Austro-Ungariei, bucurându-se de iubirea poporului maghiar într-un mod în care n-a avut niciodată parte din partea austriecilor. Ca regină a Ungariei, Sisi înflorește, doar ca să se ofilească definitiv după moartea suspectă a unicului său fiu, prințul-moștenitor Rudolf. Acest volum deosebit, însoțit de ilustrații color ale celor doi, dar mai ales ale împărătesei Sisi, te transpune într-o cu totul altă lume, și cine nu îți dorește așa ceva în zilele noastre?

Am primit apoi de ziua mea, printre altele, Ale și Sufletul Cărților de Alex Donovici, cu ilustrații de Leonid Gamarț. Ale trăiește într-un oraș în care nu se mai știe ce sunt acelea cărțile și poveștile. Tocmai de aceea este de o importanță majoră să remedieze acest lucru, descoperind lectura și pornind într-o aventură pentru a găsi vechea bibliotecă a orașului, ce a dispărut într-o ceață misterioasă cu tot cu devotatul ei bibliotecar, tocmai stră-stră-bunicul lui Ale, „Sufletul Cărților”.

După ziua mea, am reușit să ieșim toți trei din casă înainte de Crăciun și așa am descoperit că s-a deschis în Liberty Mall Bookoteca, o filială a librăriei de cărți la mâna a doua în engleză, pe care o cunoșteam de la Universitate.

Cu maximă încântare am petrecut mult timp înăuntru, uitându-ne mai ales la cărțile pentru copii pe care Mihai le-a luat la rând cu încântare, așa că am plecat de acolo cu 4 cărți (una luată din dorința lui Mihai, deși e de bebeluși…): That’s Not My Bear (o carte senzorială Usborne), Dr. Seuss’s ABC (care l-a amuzat grozav pe Mihai, punându-mă să-i repet la nesfârșit „googoo googles” până l-a luat sughițul și râgâitul de atâta râs), Sing Glory, Glory, Jesus Is Born! de Gail Pawlitz și The Jolly Christmas Postman de Janet și Allan Ahlberg.

Asupra acesteia din urmă vreau să insist un pic, mai ales că este tradusă și în limba română, Crăciunul cu poștașul vesel. Acest poștaș livrează scrisori și cadouri personajelor din basmele clasice. Astfel, cei patru ursuleți primesc o carte poștală de la Bucle-Aurii, Scufița-Roșie primește un joc de societate de la Lup, Humpty Dumpty primește un puzzle cu el însuși, iar poștașul primește o felicitare pop-up de la Moș Crăciun. Toate aceste „cadouri” chiar sunt incluse în carte în plicuri, după cum puteți vedea în imagini, făcând astfel din întregul volum un pachet de joacă minunat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mihai a fost foarte încântat de ea și a fost un adevărat chilipir la doar 9,90 RON! De-abia aștept să-i cumpăr și primul volum, Poștașul vesel și scrisori ale personajelor din povești

 

 

 

Credeați că am terminat cu cărțile pentru copii? Nu, n-am terminat!

Urmează ultima carte din pachetul de la Humanitas Junior pe care am mai apucat să o citesc anul acesta, și anume, Cartea miracolelor de K.J. Mecklenfeld. Inițial, când a apărut, nu m-a atras în mod deosebit, mi s-a părut că ar semăna cu alte cărți pe aceeași temă, cu dragoni și magicieni.

Dar apoi, dacă tot am avut-o, am zis să o citesc și să vedem despre ce e vorba și m-a surprins plăcut. Acțiunea se petrece într-o lume fantastică, Terria, împărtiță în patru ținuturi, guvernate de patru arhimagicieni ce au fiecare ca putere câte un element al naturii: apa, vântul, focul, pământul.

Finn Stormwind, rămas fără puteri magice după ce l-a trăznit un fulger, este în căutarea Cărții miracolelor despre care a aflat că îi poate îndeplini orice dorință și prin care speră să-și recapete puterile magice și, astfel, demnitatea și locul în comunitatea lui. Împreună cu alți trei ucenici magicieni, din celelalte ținuturi ale Terriei, Finn va descoperi ce înseamnă să îți dorești toată puterea din lume numai pentru tine, cum să ai încredere în tine, dar mai ales cum să colaborezi pentru binele comun și cum să îi pui pe alții mai presus de tine însuți. Aștept cu interes continuarea promisă de autoare!

Ultimele trei cărți ilustrate pentru copii despre care o să vă vorbesc sunt Frumoasa și Bestia pe care și-a dorit-o Mihai de Crăciun, Improvești cu lucruri mici, hazlii, firești de Laura Grünberg, cu ilustrații de Bilyanna Velikova (pe care a primit-o cadou de Crăciun de la bunica) și Scrisori pline de aventuri de la Felix: Descoperă Planeta Albastră de Annette Langen și Constanza Droop.

Improvești cu lucruri mici, hazlii, firești de Laura Grünberg este un volum de povestioare ce pornesc de la câte o temă dată de fiul ei: o poveste… cu un scaun, cu un măr, cu o mașină roșie etc.

Scrisori pline de aventuri de la Felix: Descoperă Planeta Albastră este un alt volum cu iepurașul călător despre care vă vorbeam luna trecută, care de data aceasta pleacă cu un balon cu aer cald și ajunge chiar și pe Lună! Bineînțeles, Felix îi trimite Sofiei câte o scrisoare din fiecare destinație exotică în care ajunge, printre care se numără Polul Nord, pădurea tropicală și Australia.

 

De Crăciun m-am bucurat să primesc o carte pe care mi-o doream de anul trecut, Beautiful World. Japan de la Lonely Planet, un album fotografic absolut superb, care mi-a clătit ochii și mi-a umplut inima de frumusețe. Iată mai jos doar două mostre, pentru că nu merită să faci poză la poză. (Și nu, albumul nu e publicat în anul pandemiei, și totuși, japonezii – ca și mulți alți asiatici, de altfel – sunt obișnuiți să poarte măști, mai ales în sezonul rece sau în orașele foarte poluate, pentru a se feri pe ei și pe alții; în Japonia e, de altfel, o impolitețe maximă să strănuți și să-ți sufli nasul în public)

 

 

 

 

 

Am mai ajuns o dată la librărie, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, pentru că am vrut să cumpărăm cărțile de mai jos, dintre care am apucat să citesc doar Gânduri pentru vremuri grele de Regina Maria a României, o selecție de texte realizată de Tatiana Niculescu din Jurnalul de război (1916-1918) al Reginei Maria, o suverană excepțională care le-a trăit pe toate: război, boală, doliu, trădare, lupta cu politicienii români și lupta pentru făurirea României Mari. În ciuda tuturor acestora, Regina este plină de speranță și tărie de caracter, iar pasajele alese de Tatiana Niculescu, scrise în vremuri de război, sunt menite să ne vorbească și nouă, în vremurile de pandemie în care trăim, surprinzând prin actualitatea lor:

Mă simt plină de speranță și încredere, am o senzație intensă că, dacă toată lumea face un efort comun serios și face față cu curaj faptului că mai avem de îndurat câteva luni grele, dar că la capătul drumului se vede lumina, se va putea trece peste aproape orice. Trăim o perioadă foarte grea, foarte dezorganizată – toate țările au aceeași problemă, trebuie doar să strângem din dinți, să răbdăm, așa cum am răbdat și războiul, și să muncim cât putem.

Nu știu ce părere aveți voi, dar mie mi-a venit să zic „Amin!”.

Închei lista de cărți citite în luna decembrie cu preferata mea din această lună, Povestitoarea de L.M. Montgomery, autoarea uneia dintre cărțile mele de suflet, Anne de la Green Gables, despre care am scris deja de mai multe ori pe blog.

Această carte este exact ce îmi doream să citesc în martie când am terminat Maud, romanul inspirat de viața autoarei, când spuneam că acum ar merge să citesc ceva tot din universul ei. Și a fost exact ce aveam nevoie la acest final de an greu: o evadare pe Insula Prince Edward din Canada începutului de secol XX, într-o vară la o fermă, alături de 8 copii, 6 dintre ei veri, un argat și o prietenă, care se bucură de poveștile Sarei Stanley, „Povestitoarea”, trec și ei prin emoțiile molipsirii de o boală (rujeola, în cazul lor), se bucură de natură, inventează jocuri, muncesc la fermă și învață pe propria piele despre rugăciune și viața de credință.

Deși a fost tradusă din franceză (?!) și conține muuuult prea multe virgule decât este nevoie, am savurat din plin această carte și revenirea la universul lui L.M. Montgomery și de-abia aștept să mă întorc în el! Și, în final, un pasaj care să vă stârnească curiozitatea:

Dacă vocile ar avea culori, a ei ar fi fost un curcubeu. Dădea viață cuvintelor. Vorbele ei nu se limitau la a verbaliza un concept: ele respirau. Felix și cu mine eram prea mici, pe atunci, ca să înțelegem sau să analizăm efectul pe care vocea aceasta l-a avut asupra noastră, dar, cu toate acestea, auzind acel „Ziua bună!”, am simțit că ziua avea să fie cu adevărat bună, excepțional de bună și de plăcută și că nu mai existase niciodată pe pământ o zi atât de minunată.

Și pentru că după ce am terminat cartea m-am gândit că ce frumos ar fi să mai existe o continuare, pentru că aș fi vrut să mai citesc despre aceste personaje, m-am bucurat să descopăr că da, mai există, iar apoi, dublă bucurie, că va apărea în curând în română la aceeași editură, cu titlul Drumul de Aur.

Așadar, anul acesta am citit 185 de cărți (pe Goodreads apar mai puține, pentru că nu le-am găsit pe toate), dintre care 57 le aveam deja în bibliotecă și nu erau de-ale lui Mihai, adică în jur de 30%. În august am citit cele mai puține cărți (6), iar în decembrie, cele mai multe (28). Iată care au fost preferatele mele:

Ianuarie: Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris

Februarie: A Love Letter Life de Jeremy și Audrey Roloff

Martie: Mi-a fost imposibil să aleg doar una dintre cele două: Book Girl de Sarah Clarkson și Maud de Melanie J. Fishbane

Aprilie: Fata cu palton albastru de Monica Hesse

Mai: Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl

Iunie: Memoriile unui motan călător de Hiro Arikawa

Iulie: O librărie în BerlinExtraordinara evadare a unei femei din calea nazismul de Françoise Frenkel

August: All The Light We Cannot See de Anthony Doerr (Toată lumina pe care nu o putem vedea)

Septembrie: Pledoarie pentru minuni de Lee Strobel

Octombrie: În criză de har Ce se mai aude cu vestea cea bună? de Philip Yancey

Noiembrie: Darul durerii de Dr. Paul Brand și Philip Yancey

Decembrie: Povestitoarea de L.M. Montgomery

Acestea fiind scrise, am încheiat ultimul raport de lectură pe anul 2020. Sper că v-au plăcut aceste articole la fel de mult pe când mi-a plăcut mie să le scriu și că le veți urmări cu interes și în anul 2021. În această privință, anul va începe bine, pentru că am multe cărți noi ce stau la rând și pe care de-abia aștept să le citesc!

De asemenea, vă dau întâlnire mâine pe blog, în prima zi a anului 2021, pentru lista mea anuală de recomandări, O carte pe lună.

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s