Studiile sugerează faptul că creierul reține foarte puțin din ceea ce doar este citit, dar poate să-și aducă aminte instant mai mult din ceea ce a fost subliniat, notat sau ceva cu care s-a interacționat în vreun fel. […]
Eugene Peterson spune că trebuie să „metabolizăm” Scriptura, consumând din ea zilnic în așa fel încât să fie asimilată în oase, suflet, sânge și duh. […]
De aceea, Sarah Clarkson recomandă cartea Cum se citește o carte: ghidul clasic pentru o lectură inteligentă de Mortimer J. Adler și Charles Van Doren. Acest ghid clasic și foarte detaliat pentru lectura atentă și plină de grijă arată ce înseamnă nu doar să citești, ci să devii un cititor plin de profunzime, caracterizat de o „minte eliberată prin disciplină”.
Cărțile care m-au format – Irina Trancă
– Cronicile din Narnia de C.S. Lewis – prima serie de cărți pe care am citit-o, pe care îmi amintesc că am început-o în timp ce eram bolnavă de oreion în clasa a III-a. Primele cărți nu se uită, iar în Narnia te reîntorci periodic. N-ai cum altfel.
– Anne de la Green Gables de L.M. Montgomery (și restul seriei) – până la Anne, n-am fost atât de prinsă de o carte încât să o citesc în două zile aproape fără să mă opresc. Îmi amintesc că eram în vacanță cu mamaie la Rucăr și citeam la fiecare masă, iar apoi, îmi amintesc cum citeam finalul în pat seara târziu, după ce ea adormise. Din fericire, am descoperit că mai sunt cărți cu Anne și le-am devorat pe toate în engleză în liceu. Pur și simplu nu prea mai găsești astăzi cărți care să îmbine personaje memorabile cu un caracter deosebit, lecții de viață, morală și practici creștine (fără să fie moralizatoare sau propagandistice!), dar și proză minunată. O să mai revină Anne în această serie, așa că nu mai insist acum.
– Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry – are nevoie de vreo justificare?
– cărțile lui Philip Yancey (Isus pe care nu L-am cunoscut, Unde este Dumnezeu când sufăr?, Zvonurile altei lumi, În căutarea Dumnezeului nevăzut etc) – m-au îmbogățit enorm, pentru că la rândul lui el a citit mult și citează foarte mulți autori și datorită lui am aflat de foarte multe alte cărți valoroase, dar și pentru că pune de fiecare dată problema într-un mod menit să depășească stereotipiile/prejudecățile evanghelice.
– cărțile lui Lee Strobel, în special Pledoarie pentru Creator, dar și Pledoarie pentru Cristos – încă au rămas pentru mine cărțile de referință din domeniul apologeticii
– Păcate respectabile de Jerry Bridges – o carte despre păcat și păcate pe care nu le mai considerăm păcate, care te invită la analiză și pocăință, dar care îți oferă și sprijin și încurajare.
– Meditații la Psalmi de C.S. Lewis – dintre toate cărțile de C.S. Lewis citite până acum (și încă nu le-am citit pe toate apărute în limba română, ahem) această scurtă carte mi-a rămas cel mai mult în minte pentru că m-a ajutat să înțeleg cum să abordez psalmii de imprecație.
– Cunoașterea Celui Preasfânt de A.W. Tozer – o carte de referință, zic eu, în stilul clar, concis și percutant specific acestui predicator american, despre atributele lui Dumnezeu.
– Cu Dumnezeu în subterană și Noblețea suferinței de Richard, respectiv Sabina Wurmbrand – dintre toate mărturiile creștinilor români care au fost persecutați de regimul comunist acestea două mi se par a fi cele mai frumos scrise, dar și cele care te urmăresc multă vreme după ce le-ai citit. În plus, citite împreună oferă o perspectivă dublă asupra acestei experiențe, atât cea masculină, pastorală, cât și cea feminină, maternă.
– Căsătorie sfântă de Gary Thomas – cartea mea de referință pe tema căsniciei, foarte diferită de orice altceva am mai citit pe această temă.
– Grumpy Mom Takes a Holiday de Valerie Woerner – cartea pentru mame în care în sfârșit m-am regăsit.
Pe voi ce cărți v-au format? Mi-ar plăcea să aflu, așa că scrieți în comentarii!
Oameni ai cărții este o serie de citate și liste de lectură din și inspirate de cartea Book Girl de Sarah Clarkson.
CARTEA E O VIAȚĂ 