„Iisus – pur și simplu” de Nicholas Thomas Wright


Cu Isus e ușor să fii complicat și dificil să fii simplu. De aceea, autorul Nicholas Thomas Wright, preot, profesor și episcop, ne propune o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut și de ce contează El, în cartea pe care v-o prezentam astăzi, Iisus – pur și simplu: o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut și de ce contează.

În partea întâi a cărții, N.T. Wright încearcă să explice care sunt întrebările-cheie, de ce contează ele și de ce astăzi ne este greu să le dăm un răspuns. În partea a doua, autorul abordează ce anume a stat în centrul activității publice a lui Isus, ce anume încerca să realizeze și cum anume a încercat să facă asta. Partea a treia a cărții constă într-un singur lung capitol final care ar putea fi intitulat: „Și ce dacă?”. Cu alte cuvinte, ce anume înseamnă toate astea pentru noi, acum?

Când aud de cineva că face o „cercetare istorică” asupra lui Isus, mulți creștini încep să se res_04b529599fa47ea35d6b57a07bb53749_fullîngrijoreze că rezultatul ei va fi un Isus mai mic, mai puțin însemnat decât speraseră să găsească. Și o mulțime de cărți oferă tocmai asta: un Isus redus la scară umană, un Isus învățător moral sau lider religios, un mare om, nimic mai mult. Creștinii recunosc acum acest reducționism și i se împotrivesc. Treptat însă, am ajuns să cred că ar trebui să ne îngrijorăm dintr-un motiv exact opus. Isus e mult mai amplu, mai tulburător, mai urgent decât ne-am imaginat vreodată noi, ba chiar și Biserica, consideră Wright.

Am ajuns să ne ascundem cu succes în spatele altor chestiuni și să evităm imensa provocare și zguduire a lumii pe care o reprezintă pretenția și realizarea centrală a lui Isus. Noi, Bisericile, am fost adevărații reducționiști. Am redus Împărăția lui Dumnezeu la o pietate privată, victoria Crucii la o mângîiere pentru conștiințe și însăși Învierea la finalul fericit, dar evazionist, al unei povestiri întunecate și triste. Pietatea, conștiința și fericirea ultimă sunt, desigur, lucruri importante, nu însă atât de importante ca Isus Însuși, continuă el.

 Motivul pentru care Isus n-a fost tocmai genul de rege pe care-l doreau oamenii timpului său e – ca să anticipăm concluzia cărții – tocmai faptul că era adevăratul Rege, dar aceștia ajunseseră să se obișnuiască cu genul ponosit de regi de mâna a doua. Căutau un constructor care să le clădească casa pe care credeau că o doresc, iar El era arhitectul care venea cu un nou plan care urma să le dea tot ce aveau nevoie, dar într-un cadru cu totul nou. Era într-adevăr Regele, dar el venise ca în jurul lucrării, misiunii și propriei Sale sorți să redefinească regalitatea însăși.

Creștinii au crezut totdeauna că Isus e viu în prezent și că va juca un rol crucial în viitorul spre care ne îndreptăm. Așa cum declara autorul epistolei către Evrei, Isus este „ieri, astăzi și în veci Același”. Cartea de față se ocupă mai ales de acest „ieri”, pentru că asta e partea pe care mulți astăzi pur și simplu nu o cunosc. Pentru mulți dintre noi, lumea lui Isus e o țară străină îndepărtată. Oamenii din timpul și locul Său gândeau lumea într-un mod diferit. Dar dacă e să facem istorie reală, trebuie să îngăduim oamenilor din alte timpuri și alte locuri să fie radical diferiți de noi, ne atrage atenţia N.T. Wright.

Pentru a contura contextul istoric al Orientului Mijlociu din secolul I, Wright folosește ilustrația unei furtuni perfecte, în mijlocul căreia Isus fusese prins. Vântul puternic care bătea constant dinspre occidentul îndepărtat era noua realitate socială, politică și militară a timpului. Noua superputere. Roma. Al doilea mare element din furtuna perfectă a lui Isus, sistemul cu presiune ridicată supraîncălzit, mai turbulent și mai complex decât primul element, e povestea lui Israel. Poporul evreu credea că povestea sa mergea undeva, că avea un țel. Al treilea element al furtunii perfecte din secolul I este cel divin, impredictibil și periculos în cel mai înalt grad. Vântul lui Dumnezeu. E momentul lui Dumnezeu, declară Isus, iar voi vă uitați în altă parte. Visurile voastre de eliberare națională, care vă conduc spre o confruntare frontală cu Roma, nu erau visurile lui Dumnezeu.

Atunci când vedem desfășurându-se evenimentele zilelor ultime ale lui Isus, nu le putem vedea și înregistra pur și simplu drept o ciudățenie a istoriei. Povestirile lui Isus susțin că era vorba de furtuna perfectă. Locul în care uraganul iubirii divine întâlnea forța rece a Imperiului Roman și aspirațiile înfierbântate ale lui Israel. Numai atunci când reflectăm asupra acestei combinații începem să înțelegem sensul morții lui Isus. Numai atunci am putea începe să înțelegem cum anume adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, adevăratul Mare Preot, devenise într-adevăr Împăratul lumii, consideră Wright, autorul cărţii Iisus pur şi simplu.

Nimeni în cei două sute de ani înainte de Iisus și nimeni în secolele de luptă continuă care au urmat după el nu pare să fi pus la un loc toate astea și să fi sugerat că Dumnezeul lui Israel putea să vină în forma și persoana regelui davidic. Aici vine nedumerirea ultimă cu privire la Isus. Această nedumerire se reduce la două întrebări. Prima întrebare este de ce a sfârșit Isus răstignit având deasupra capului cuvintele „regele iudeilor”? Și de ce anume, la trei minute, trei zile sau trei sute de ani după acel moment, ar visa cineva să ia în serios acest lucru? A doua întrebare este ce anume ar putea însemna oare astăzi faptul de a vorbi despre Isus ca fiind „rege” sau „la conducere”, având în vedere că atât de multe lucruri din această lume nu sugerează deloc așa ceva?

Când vorbea despre Dumnezeu preluând conducerea, Isus vorbea despre un nou Exod. N.T. Wright subliniază faptul că trebuie să ne scoatem ochelarii moderni occidentali și să-i punem pe cei evreiești din secolul I, întrucât Isus a ales intenționat povestea Exodului drept scenă a atent pregătitei culminări a activității Sale publice. Dacă nu sesizăm acest lucru, atunci Îl vom înghesui pur și simplu pe Isus în sertarele imaginației noastre, mai degrabă decât să-l vedem așa cum este.

Așa cum o vindecare trupească e o versiune personală în mic a felului în care vor arăta lucrurile când Dumnezeu preia conducerea ca să repare și să îndrepte întreaga lume, tot așa iertarea individuală e versiunea personală a felului în care arată lucrurile când Dumnezeu își restaurează poporul exilat.

Astfel, Dumnezeul lor nu vine pur și simplu în sprijinul ambițiilor naționale. Face ce a spus că va face, dar nu va lucra așa cum credeau ei că o va face. Acesta e, iar și iar, refrenul cântecului lui Isus.

Isus vorbește în pilde pentru a îngădui vechilor ecouri ale Scripturilor evreiești să prindă rădăcini în mințile ascultătorilor, pentru a încerca să ajungă prin ele la mesajul că lucrul după care tânjeau ei se întâmplă în cele din urmă, dar nu așa cum credeau ei că va arăta. Isus remodela intenționat în jurul Său aspirațiile evreiești ale veacului I. Și făcea asta în jurul propriei Sale lecturi proaspete a Scripturii lui Israel. Care e bătălia finală pe care o are în vedere Isus?

În chip limpede, nu mai e o bătălie militară împotriva Romei, nici chiar o revoltă împotriva lui Irod și a căpeteniilor preoților. Nu mai e tradiționala luptă pentru libertate a evreilor pioși sătui de dominația păgână și de liderii locali corupți, compromiși cu acea dominație și ajunși astfel cu nimic mai buni decât păgânii înșiși. Lucrurile sunt mai adânci. E bătălia împotriva lui Satana însuși.

Bătălia lui Isus cu Satana, bătălia pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să fie instaurată pe pământ precum în cer, și-a atins punctul culminant în moartea Sa. Isus anunța că viitorul spre care trimiteau toate indicatoarele sosise deja, era prezent. În propria Sa lucrare, Isus făcea lucrurile Dumnezeului aflat la conducere. Timpul se împlinise și Împărăția lui Dumnezeu sosea.

Atunci când puterea Romei și trădarea liderilor lui Israel întâlnesc iubirea lui Dumnezeu, marele vârtej care rezultă de aici va aduce victoria împărătească a lui Dumnezeu, victoria Împărăției lui Dumnezeu asupra împărățiilor lumii.

Aceasta este concluzia cărții Iisus, pur și simplu, însă N.T. Wright nu se oprește aici. Vă lăsăm să descoperiți ultimul capitol, în care autorul vorbește despre biruința lui Isus prin învierea Sa și însemnătatea pe care o are pentru noi cei de azi, și nu doar să le descoperiți în carte, ci să le experimentați în propria viață.

Puteți descoperi mai pe larg viziunea lui Nicholas Thomas Wright asupra măreției lui Isus și asupra instaurării Împărăției Sale Glorioase ascultând în întregime episodul despre cartea Iisus, pur și simplu, dar și despre celelalte cărți prezentate în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ:

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s