„Zvonurile altei lumi“ de Philip Yancey


Vă invit să descoperim Zvonurile altei lumi, aşa cum le descrie Philip Yancey în cartea cu acelaşi titlu. Oare lumea vizibilă esteZvonurile altei lumi tot ce există? Ce zvonuri despre o altă lume ne-ar putea transmite? Dacă aceasta este lumea lui Dumnezeu, de ce nu arată în consecinţă? De ce este planeta noastră aşa de stricată? Această carte vorbeşte despre cum două lumi – cea vizibilă şi cea invizibilă, naturală şi supranaturală – pot interacţiona şi ne pot afecta viaţa de zi cu zi. Philip Yancey ne invită aşadar să-l însoţim într-o călătorie în care să descoperim zvonurile altei lumi, care pot arăta calea către o viaţă nouă plină de frumuseţe, scop şi libertate.

Iată ce spune Philip Yancey despre scrierea ei: Am scris această carte cu gândul la locuitorii „zonelor de frontieră ale credinţei”. Am scris această carte nu atât pentru a căuta să conving pe altcineva de adevărul spuselor mele, cât pentru ca, dând astfel expresie unor gânduri, să mă lămuresc pe mine însumi în privinţa propriei mele credinţe. Ne amăgeşte oare credinţa să vedem o lume care nu există ori ne dezvăluie existenţa unei lumi care, în lipsa credinţei, nu poate fi văzută?

Prima parte a cărţii Zvonurile altei lumi are ca titlu o întrebare: Ce ne lipseşte? în această parte Philip Yancey arată cum din cauza reducţionismului ajungem să trăim viaţa pe jumătate.

Deşi întelegem modul de funcţionare al lucrurilor, nu mai găsim raţiunea, scopul lor şi scopul existenţei noastre. Asta înseamnă reducţionismul. El nu îţi poate oferi plăcerea şi scopul vieţii. Percepţia reducţioniştilor este limitată. Cele mai mari dificultăţi le întâmpină ei însă în stabilirea unui cadru moral. Pentru bunătate, spun ei, trebuie să existe o recompensă, iar asta duce la făţărnicie şi minciună: faci un lucru bun motivat de o răsplată. Reducţioniştii nu pot înţelege noţiuni ca mila sau dragostea necondiţionată; acestea nu există în modul lor de a vedea viaţa.

În vremurile moderne, după cum se pare, lumina pe care ştiinţa izbuteşte să o arunce asupra tot mai multor aspecte ale lumii create e în măsură să pună tot mai mult în umbră lumea invizibilă de dincolo.

Nicio societate din istorie n-a încercat vreodată să trăiască în lipsa unei credinţe în sacru până la cea a Occidentului modern. Suntem departe de a conştientiza pe deplin consecinţele unei asemenea mutaţii. Domină, astăzi, o stare generalizată de confuzie în privinţa marilor întrebări cu care s-a confruntat dintotdeauna rasa umană referitoare la sens, scop şi moralitate.

Eliminarea sacrului schimbă povestea vieţii noastre. Pe vremea când încă nu-şi pierduseră credinţa, oamenii se percepeau drept creaţii individuale ale unui Dumnezeu plin de iubire, care, indiferent de cum s-ar prezenta situaţia la un moment dat, are ultimul cuvânt de spus în privinţa unei lumi menite înnoirii. Astăzi, lipsiţi de credinţă, oamenii constată că s-au rătăcit şi au rămas singuri, dincolo de reperul unei povestiri întemeietoare sau a unei metanaraţiuni, care, o dată cu făgăduinţele viitorului, să dea sens prezentului, scrie autorul.

Capitolul 2 al cărţii ne dezvăluie ce înţelege Philip Yancey prin zvonurile altei lumi. Este vorba în primul rând de zvonurile din noi înşine. Orice experienţă spirituală depinde de contribuţia trupurilor noastre cât se poate de lumeşti. Aproape tot ceea ce cunoaştem despre lumea supranaturală ni se dezvăluie prin intermediul lumii obişnuite, naturale.

Gândul veşniciei pe care Dumnezeu l-a pus în noi, aşa cum spune Ecclesiastul, este un alt zvon pe care îl găsim în noi înşine.

Câtă vreme zvonurile altei lumi sunt ceea ce sunt, zvonuri, şi nu dovezi, ceea ce desparte naturalul de supranatural nu este decât diafragma translucidă a credinţei. Poate că rugăciunile se reduc, uneori, la vorbe goale, somnoroase, sufocate între cei patru pereţi şi plafon. Poate că, îngenunchind, resimţim uneori mai curând durerea articulaţiilor decât prezenţa lui Dumnezeu. Trăim experienţa celor mai înalte realităţi prin intermediul celor mai umile, aşa încât nu ne rămâne decât să învăţăm în ce constă diferenţa.

Naturalul şi supranaturalul nu reprezintă două lumi distincte, ci doar expresii diferite ale aceleiaşi realităţi, conluzionează autorul.

Următorul capitol al cărţii Zvonurile altei lumi se numeşte Cu atenţia trează. Să fim atenţi să conferim vieţii noastre un caracter sacru, ne îndeamnă Philip Yancey. Să ne convertim mai întâi de la natural la supranatural, iar apoi să avem un alt mod de a vedea naturalul, din perspectiva supranaturalului de data aceasta. Să avem o viziune sacramentală a vieţii. Fie că mâncaţi, fie că beţi, să faceţi totul spre slava lui Dumnezeu; totul este curat pentru cei curaţi, scria apostolul Pavel.

Pentru început, pot să confer vieţii mele cotidiene un caracter sacramental, adică să am sacrul mereu în minte. Cu alte cuvinte, atenţia să-mi rămână întotdeauna trează, respectiv mintea să-mi fie neobosit plină de prezenţa lui Dumnezeu în lume. Nu-mi doresc să evadez din lumea naturală asemenea gnosticilor, a pustnicilor ori a fundamentaliştilor care întorc spatele „lumescului”. Nici nu contest ordinea supranaturalului căzând în eroarea reducţioniştilor. Îmi propun, mai degrabă, să reunesc cele două dimensiuni, să readuc viaţa în întregul pe care l-a avut de la început Dumnezeu în gând.

De ce există atâta totuşi dezordine şi dezbinare într-o lume creată de Dumnezeu, de ce avem doar zvonuri în loc de ceva mai palpabil? Răspunsul este păcatul. De la intrarea păcatului în lume cunoaştem noi răul ca fiind cotidian iar binele doar o năzuinţă. Dezordinea şi păcatul sunt semne de tulburare în această lume a zvonurilor.

Creştinii se află mereu la răspântia dintre bucuria darurilor cu care a fost înzestrată creaţia şi tristeţea răstălmăcirilor pricinuite de păcat. Păcatul ne ispiteşte să preferăm artificialul realului, plăcerea efemeră, binelui durabil. Ne satisfacem dorinţele doar pentru a deveni prizonierii dezordinii şi ai insaţiabilului.

Însă Dumnezeu a luat măsuri împotriva dezordinii. Fiecare dintre cele 10 porunci este o astfel de măsură. Până şi păcatul este un zvon al altei lumi. Este un reper negativ care pune în lumină viaţa aşa cum s-ar cuveni să fie. Philip Yancey vine cu nişte exemple concrete din lumea în care trăim, urmărind să pună în constrast o viaţă în neorânduială, în păcat, faţă de viaţa pe care am avea-o dacă am alege calea lui Dumnezeu. Pe multe planuri noi suntem autorii dezordinii din vieţile noastre. Noi suntem cei care suferă încredinţându-ne unui idol.

Mă raportam odinioară la o caricatură a unui Dumnezeu ţâfnos, un bătrân aiurit care născocise o listă întâmplătoare de reguli cu intenţia vădită de a nu lăsa pe nimeni să se simtă bine, mărturiseşte Yancey. Îmi dau seama astăzi că toate aceste reguli au fost gândite nu atât spre folosul lui Dumnezeu, cât spre al nostru.

Dumnezeu a avut plăcerea de a ne orândui cugetele în aşa fel încât atunci când căutăm să-I aducem slavă, căutăm de fapt să dobândim un câştig spre propriul nostru folos.

Din multe puncte de vedere, marea pedeapsă a păcatului este tocmai păcatul. Cu cât aleg să mă ridic mai mult împotriva intenţiei originare a lui Dumnezeu şi să cedez impulsurilor mele primare, cu atât sufăr mai mult – chiar dacă nu sunt prins asupra faptului, chiar dacă totul se petrece în taina nevolniciei mele.

Cu cât perspectiva asupra păcatelor mele e mai profundă, cu atât pot vedea mai mult dincolo de neînduplecarea avertismentelor lui Dumnezeu. Surprind, dimpotrivă, privirea unui părinte îndurerat ai cărui copii decid să-şi facă de unii singuri rău.

Biblia subliniază, în întreg cuprinsul ei, această observaţie privitoare la cea mai gravă consecinţă a păcatului: suspendarea contactului dintre lumea naturală şi cea spirituală. Păcatul generează un fel de interferenţă statică în comunicarea cu Dumnezeu şi, ca atare, ne îndepărtează de resursele de care avem nevoie pentru a-l combate.

Unul dintre capitole se numeşte Pământul contează. De ce contează pământul şi viaţa noastră aici? Cele mai obişnuite, banale activităţi pe pământ au o semnificaţie eternă. Destinul ultim al lumii şi, implicit, al oamenilor se hotărăşte chiar acum. Totul contează – chiar dacă, nevăzând, nu înţelegem încă de ce. În mijlocul unei societăţi decăzute, ceea ce poate să pună stop nelegiuirii şi nedreptăţii este tocmai o conştiinţă care să se opună acestui curent.

Cei care cred doar în lumea vizibilă pot avea sau căuta, drept virtuţi, doar frumuseţea, succesul, celebritatea. Cei care cred şi în altă lume trebuie să vadă mai mult de atât, să caute alte virtuţi în oameni. Noi, cei care credem în altă lume trebuie să vedem lumea într-o ierarhie inversă. Trebuie să avem ochii credinţei.

Isus a fost primul conducător de anvergură mondială a cărui împărăţie avea să confere un rol eroic învinşilor. Se adresa unui public crescut cu poveşti glorioase despre patriarhi înstăriţi, regi puternici şi războinici victorioşi. Spre marea lor surprindere, El i-a pus mai curând în valoare pe oamenii prea puţin importanţi în lumea vizibilă: săracii şi blajinii, persecutaţii şi văduviţii, rebuturile sociale, înfometaţii şi însetaţii.

Isus a propus o nouă orientare a gândirii, îndemnându-ne să ridicăm privirile spre o viaţă deschisă veşniciei şi unor lumi nevăzute, pe care nu avem capacitatea de a le percepe. A venit să aşeze o comunitate alternativă axată pe valorile lumii invizibile – „precum în cer, aşa şi pe pământ.

Acesta este ultimul pas pe care îl avem de făcut în rezolvarea tensiunii ivite între valorile celor două lumi. Darurile lui Dumnezeu îşi găsesc cea mai nimerită folosinţă în lumea vizibilă atunci când renunţăm la ele pentru a le sluji celor ce au mai puţin.

Atunci când decid să-L urmez pe Isus, prin fapte mai mult sau mai puţin însemnate, ceea ce pare a fi un sacrificiu se dovedeşte, în cele din urmă, un beneficiu.

În faţa răului, un singur lucru biruieşte. Răzbunarea îl perpetuează. Dreptatea îl pedepseşte. Însă nu poate fi biruit prin bine decât atunci când cel vătămat refuză să-i mai asculte ecoul. Acesta este modelul harului altei lumi pe care l-a întruchipat atât prin viaţa, cât şi prin moartea Sa, Isus.

Au fost multe lucruri care m-au impresionat în această carte şi mi-au dat de gândit, iar exemplele pe care autorul le foloseşte pentru a ilustra adevărurile la care face apel sunt memorabile şi nu te pot lăsa rece. Zvonurile altei lumi nu este o carte uşoară, dar merită pe deplin efortul de a o parcurge şi de a înţelege mai bine realitatea bidimensională a lumii în care trăim – în dimensiunea ei naturală, cât şi supranaturală. Fie ca ea să vă inspire să sfinţiţi creaţia lui Dumnezeu şi lucrurile de zi cu zi şi să vă provoace să trăiţi pentru Dumnezeu aici şi acum, cu perspectiva veşniciei. Pentru a trăi cât mai bine pe acest pământ, să luăm cu toţii aminte la înţelepciunea pe care ne-o transmite lumea de dincolo.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s