Într-o perioadă în care din ce în ce mai multe aspecte legate de om și locul său în societate, care altă dată aveau niște definiții lipsite de echivoc, sunt din ce în ce mai relativizate, iar vechile norme sunt considerate arhaice, avem nevoie mai mult decât oricând, mai ales în calitate de creștini, să ne întoarcem la esența doctrinei noastre. La ceea ce ar trebui să ne unească.
Continuă lectura „CEOV S25, Ep.5 – „Crezul Apostolic” de A.W. Tozer”Etichetă: veghere
Advent în Narnia #27 – Aslan se apropie
Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. Mica 5:2
Aslan se apropie. În Narnia, Tata Crăciun a venit, iarna trece, și chiar și Edmund este gata să se elibereze de domnia Vrăjitoarei Albe. Distrugerea sa finală va veni mai târziu, dar prinsoarea în care ține Narnia a început să slăbească.
Puterea Vrăjitoarei se destramă datorită lui Aslan, care se întoarce pe furiș în ținutul pe care l-a creat. Dar ea este împiedicată și de credința și perseverența unui grup de creaturi mici și umile care au supraviețuit sub tirania ei: Dl. Tumnus, Castorii, Măcăleandrul, vulpea, veverițele, satirii și șoarecii. Vigilența și așteptarea lor au pregătit calea pentru venirea lui Aslan.
Sosirea celor patru copii Pevensie i-a umplut pe locuitorii Narniei de speranță și entuziasm pentru că o profeție spusese că patru oameni îl vor aduce pe Aslan înapoi. Susan, Peter, Edmund și Lucy nu erau foarte siguri ce trebuiau să facă în Narnia sau ce se întâmpla acolo, dar ei au ales să devină parte a comunității pe care au găsit-o oricum (chiar dacă lui Edmund i-a luat mai mult să facă asta). Crăciunul a venit în Narnia datorită acelor ființe mici și a celor patru copii: datorită credinței lor, a disponibilității lor de a se schimba și a se pocăi și datorită dragostei și grijii lor unii față de alții.
Primul Crăciun a venit datorită puterii lui Dumnezeu, dar și datorită disponibilității unor oameni obișnuiți de a pregăti calea: Maria, Iosif, Elisabeta, Zaharia, niște păstori și un hangiu vegheau și așteptau, gata să facă parte din planul lui Dumnezeu. Perioada de Advent înseamnă același lucru și pentru noi: să veghem, să așteptăm și să căutăm căi prin care să fim parte din planul lui Dumnezeu.
Isus vine. El nu Se va naște ca un rege războinic, un uriaș sau un leu, ci ca un bebeluș. El va topi puterea păcatului, a răului și a morții. Totuși, lucrarea iubirii vulnerabile, dar puternice a lui Dumnezeu este și în mâinile noastre, acum și până în ziua când Isus Se va întoarce.
După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp
Advent în Narnia #12 – Să rămânem treji
Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.
Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. …
Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’
Marcu 13:24-27, 35-37
Perioada de Advent presupune privirea și așteptarea în două direcții: întâi pentru ca Hristos să se nască, iar apoi pentru ca Hristos să se întoarcă. Există multe constraste și paralele între aceste două evenimente. Nașterea Pruncului Isus are loc pe pământ într-un staul umil, iar Isus promite să revină pe pământ cu putere, cutremure, îngeri și judecată. La nașterea Lui, apare o stea în Est care îi cheamă pe magi la iesle; la a doua sa venire, vor cădea stele din cer în timp ce soarele și luna se vor întuneca.
Când Aslan revine în Narnia în ultima carte a seriei, Ultima bătălie, stele cad, o lună și un soare se sting și munți sunt aruncați în mare. În Șifonierul, leul și vrăjitoarea, însă, așteptarea noastră nu este după sfârșitul timpului, ci după Aslan. Creaturile din Narnia îl așteaptă cu dor, iar așteptarea lor este contagioasă; cei trei copii (toți în afară de Edmund) se bucură împotriva lor înseși când Domnul Castor pomenește pentru prima oară numele lui Aslan.
A ne pregăti să-L primim pe Isus înseamnă să ne trăim viețile treji față de speranță, iubire și cei mai nevoiași dintre vecinii noștri. Când oamenii din Antichitate scriau despre apocalypse, ceea ce descriau sună lipsit de speranță și distrugător, dar dacă ne uităm mai în profunzime, acei scriitori încercau să-și transforme îngrijorarea și teama în speranță. Ei alegeau să stea treji. Nici noi nu trebuie să adormim sau să devenim amorțiți, ci să ne păstrăm credința că dragostea lui Dumnezeu în Hristos este mai puternică decât o lume brutală.
În timp ce așteptăm venirea lui Isus – la Crăciun și în Ziua din urmă – să rămânem treji și să practicăm speranța, dragostea și dreptatea ca parte a vieților noastre de zi cu zi. Nu pentru că vrem să fim buni sau să ne câștigăm locul în cer, ci pentru că, făcând astfel, vom rămâne suficient de alerți pentru a-L întâlni pe Isus oricând ni se arată.
(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)
Pe drumul crucii #14
Pe drumul crucii (ziua 14) – A veghea
Matei 26:31-46 (NTR):
Atunci Isus le-a zis: – În noaptea aceasta toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris: „Voi lovi păstorul, iar oile turmei vor fi risipite!“ Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.
Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu nu mă voi poticni niciodată!
Isus i-a zis:
– Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!
Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine! Și toți ucenicii au spus la fel.
Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor: „Stați jos aici în timp ce Eu Mă voi duce acolo să mă rog!“ I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să se întristeze și să se mâhnească. Atunci le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!“ S-a depărtat puțin, a căzut cu fața la pământ și s-a rugat: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Așadar, n-ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă!“ S-a îndepărtat a doua oară și s-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă nu se poate să fie îndepărtat acest pahar de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. I-a lăsat iarăși, s-a îndepărtat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând aceleași cuvinte.
Atunci a venit la ucenici și le-a zis: „Încă mai dormiți și vă odihniți? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“
Cugetă asupra Cuvântului.
Rugăciune: Tată, am păcătuit împotriva Ta în prima Grădină, răzvrătindu-ne în Grădina Eden. Şi Fiul Tău Se întâlneşte cu Tine în această Grădină, Grădina Gheţimani, pentru a Se supune în mod perfect voii Tale perfecte pentru a plăti pentru toate păcatele noastre. Inima lui Isus se rupe şi se frânge sub durerea aceasta, a ceea ce trebuie să poarte pentru păcatele noastre. Şi noi, ca ucenicii, dormim. Nu putem să stăm treji, treji faţă de Tine, treji faţă de o mântuire aşa de mare. Zilnic, mergem în somn. Tată, iartă-ne. Duhul nostru este doritor, dar carnea noastră este slabă. Ştii. Vezi. Şi totuşi, Tu mijloceşti, cu o întristare de moarte, pentru noi, cei care moţăim în continuare. Tată, trezeşte-ne! Ajută-ne să ne ridicăm, să vedem, să ne rugăm!
Trăieşte Cuvântul: Astăzi, roagă-te. Lasă-ţi inima să se frângă pentru lucrurile care-I frâng inima Lui: roagă-te pentru Trupul Său, biserica, divizată şi certăreaţă, pentru biserica persecutată care lucrează cu credincioşie în locuri neprielnice pentru Împărăţie. Pentru fetele tinere care se gândesc să facă avort şi pentru bătrânii care mor în tăcere şi pentru cei ce suferă în lumea întreagă, pentru misionarii care răspund chemării de a lăsa totul şi de a pleca, pentru sufletele vecinilor, pentru viitorul familiei tale, pentru planurile guvernului, pentru dragostea din comunitatea ta de credincioşi. Pentru salvarea lumii. Poţi tu, pe genunchi, să veghezi cu Isus… chiar şi numai pentru o oră?
Ann Voskamp
Un strop de viaţă #55
„Oare cei care spun „ Iată aici sau iată acolo semnele venirii Sale” (Matei 24:23) consideră că sunt mai şireţi decât El şi că pot pândi apropierea Lui? Isus le spune să vegheze ca să nu-i găsească neglijându-şi lucrul, iar ei se uită încoace şi încolo şi veghează ca nu cumva să reuşească să vină ca un hoţ. Ascultarea este cheia vieţii!” (George MacDonald)
Doctrina despre A Doua Venire nu-şi atinge scopul, în ce ne priveşte, dacă nu ne face să pricepem că, pentru fiecare moment din fiecare an al vieţii noastre, este relevantă în egală măsură întrebarea: „Ce-am face dacă acest prezent ar fi ultima noapte a lumii?”
C.S.Lewis, în eseul „Ultima noapte a lumii” din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism
CARTEA E O VIAȚĂ 