Advent în Narnia #27 – Aslan se apropie


Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. Mica 5:2

Aslan se apropie. În Narnia, Tata Crăciun a venit, iarna trece, și chiar și Edmund este gata să se elibereze de domnia Vrăjitoarei Albe. Distrugerea sa finală va veni mai târziu, dar prinsoarea în care ține Narnia a început să slăbească.

Puterea Vrăjitoarei se destramă datorită lui Aslan, care se întoarce pe furiș în ținutul pe care l-a creat. Dar ea este împiedicată și de credința și perseverența unui grup de creaturi mici și umile care au supraviețuit sub tirania ei: Dl. Tumnus, Castorii, Măcăleandrul, vulpea, veverițele, satirii și șoarecii. Vigilența și așteptarea lor au pregătit calea pentru venirea lui Aslan.

Sosirea celor patru copii Pevensie i-a umplut pe locuitorii Narniei de speranță și entuziasm pentru că o profeție spusese că patru oameni îl vor aduce pe Aslan înapoi. Susan, Peter, Edmund și Lucy nu erau foarte siguri ce trebuiau să facă în Narnia sau ce se întâmpla acolo, dar ei au ales să devină parte a comunității pe care au găsit-o oricum (chiar dacă lui Edmund i-a luat mai mult să facă asta). Crăciunul a venit în Narnia datorită acelor ființe mici și a celor patru copii: datorită credinței lor, a disponibilității lor de a se schimba și a se pocăi și datorită dragostei și grijii lor unii față de alții.

Primul Crăciun a venit datorită puterii lui Dumnezeu, dar și datorită disponibilității unor oameni obișnuiți de a pregăti calea: Maria, Iosif, Elisabeta, Zaharia, niște păstori și un hangiu vegheau și așteptau, gata să facă parte din planul lui Dumnezeu. Perioada de Advent înseamnă același lucru și pentru noi: să veghem, să așteptăm și să căutăm căi prin care să fim parte din planul lui Dumnezeu.

Isus vine. El nu Se va naște ca un rege războinic, un uriaș sau un leu, ci ca un bebeluș. El va topi puterea păcatului, a răului și a morții. Totuși, lucrarea iubirii vulnerabile, dar puternice a lui Dumnezeu este și în mâinile noastre, acum și până în ziua când Isus Se va întoarce.

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

Advent în Narnia #24 – Întreaga armură a lui Dumnezeu


Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Efeseni 6:11-17

Tata Crăciun îi echipează pe Peter, Susan și Lucy cu armuri și arme pentru a sta împotriva Vrăjitoarei Albe. Ei sunt doar niște copii, dar sunt gata de luptă. Câteodată, oamenii trebuie să ia arme reale pentru a lupta pentru dreptate sau „împotriva uneltirilor diavolului”, dar, cel mai adesea, etica creștină înseamnă, așa cum ne încurajează Pavel, să alegem să luptăm în schimb cu adevărul, dreptatea, credința, Scriptura și Evanghelia.

Adventul este o perioadă potrivită pentru a face pace, dar și pentru a sta împotriva nedreptății și pentru a aduce lumină în locurile întunecate și pline de păcat ale acestei lumi. A pregăti calea pentru Hristos nu este ceva ce facem doar în intimitatea propiilor inimi, ci și în comunitățile noastre și în toată lumea. Pavel ne amintește că armura lui Dumnezeu nu trebuie folosită împotriva altor oameni, ci „împotriva duhurilor răutăţii”. Dar este mult mai greu să știi ce înseamnă să mânuiești sabia Duhului împotriva diavolului decât să citești despre Edmund și Peter care mânuiesc săbii adevărate împotriva armatei Vrăjitoarei Albe.

Scriptura ne arată că puterile pe care Dumnezeu alege să le binecuvânteze nu provin dintr-o forță brută, crudă, ci din virtuți cum sunt credința, istețimea, înțelepciunea sau smerenia. Armura lui Dumnezeu nu ne face să arătăm ca niște cavaleri medievali la fel ca, pentru a folosi câteva exemple din Scriptură, un bărbat bătrân și soția lui care călătoresc prin deșert, un copil viclean care își înșală fratele mai mare pentru a-i lua dreptul de întâi născut, un deținut care interpretează vise sau o tânără femeie care este de acord să-și sacrifice reputația și poate chiar logodnicul pentru că Dumnezeu i-a cerut să poarte un copil în afara căsătoriei.

A ne pregăti noi înșine și comunitățile noastre pentru Mântuitor înseamnă să ne luăm în serios chemarea de a sta împotriva răului și a nedreptății, fie că armura noastră este o îndemânare cu vorba sau una cu fapta, fie că ea înseamnă resurse financiare pentru a oferi daruri sau a dona pentru organizații de caritate sau resurse interioare pentru a susține un protest sau o întâlnire la școală. Ia în serios armura pe care ți-a dat-o Dumnezeu și pregătește calea Domnului, pentru ca „toate marginile pământului să vadă mântuirea Dumnezeului nostru” (Isaia 52:10).

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

Advent în Narnia #22 – Nu e periculos?


„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul, pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine”, zice Domnul oştirilor. „Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.”

Maleahi 3:1-3

Unul dintre cele mai faimoase citate din romanul Șifonierul, leul și vrăjitoarea de C.S. Lewis este răspunsul Domnului Castor la întrebarea plină de îngrijorare a lui Susan și a lui Lucy cu privire la Aslan: „Nu e periculos?” Domnul Castor răspunde: „Sigur că e periculos. Dar e bun. El e regele.”

Pasajul din cartea Maleahi descrie un mesager al judecății, pe care creștinii îl identifică în mod tradițional ca fiind Hristos. Acesta nu este un dulce prunc Isus. Seamănă mai mult cu un înger războinic (sau cu un leu feroce?). Misiunea Lui nu este să răzbune sau să pedepsească, ci să purifice și să restaureze, ceea ce este dureros. Argintul era ars și purificat prin foc; lâna era curățată și albită cu un săpun aspru și printr-o frecare dură. Împăcarea poate aduce o ușurare mare, dar este un proces dur.

Nașterea lui Isus trebuie să fi fost o experiență dureroasă, dar plină de bucurie pentru Maria și Iosif. Bebelușul lor S-a născut în circumstanțe dificile, într-un loc izolat, departe de fețele prietenoase sau de ajutorul oamenilor pe care îi iubeau. Și totuși, El era bebelușul lor, întâiul lor născut și știau că El va deveni o lumină pentru neamuri.

A doua venire a lui Isus va fi însoțită tot așa, și de bucurie, și de teamă. Cine nu se va bucura să vadă toate lucrurile înnoite și îndreptate? Dar… care va fi prețul? Ce se va schimba și ce va fi purificat în noi? Va durea? Cât de mult? Isus este periculos, dar, asemenea lui Aslan, „El este bun” și „El este Regele”.

La fel ca atunci când aștepți să se nască un copil, la fel ca atunci când aștepți să vină ziua de Crăciun, la fel ca așteptarea după Aslan, a aștepta a doua venire a lui Hristos te umple de bucurie, dar te și copleșește. Indiferent ce simțim cu privire la aceasta, El se va întoarce într-o zi să restaureze lumea și să ne răscumpere, fie că suntem gata, fie că nu.

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

Un strop de viaţă #380


Aşteaptă venirea lui Dumnezeu în ieslea care Îl face să fie pâine pentru noi, cei înfometaţi.

Aşteaptă-L pe Mântuitorul în scutecele care Îl fac să fie haina neprihănirii pentru noi, cei dezbrăcaţi şi murdari.

Isus ne aduce ceea ce niciunul dintre noi nu poate aduce, dar fiecare dintre noi îşi doreşte: Crăciunul.

Şi iată-L – Darul extraordinar, tăiat, zdrobit şi dăruit nouă.

Darul care a fost crucificat pe o cruce pentru noi.

Darul ale cărui mâini şi picioare au fost străpunse pentru tine.

Ann Voskamp, Cel mai mare Dar