Consensul evanghelic #51


Noi credem în speranța binecuvântată că Isus Cristos va reveni curând pe acest pământ, în mod personal, vizibil și neașteptat, cu putere și slavă, pentru a-I aduna pe aleșii Săi, pentru a învia morții, pentru a judeca națiunile, pentru a-și desavârși Împărăția.

Wheaton College

Din O singură credință – consensul evanghelic de J.I. Packer și Thomas C. Oden

Advent în Narnia #15 – Ca un hoț


Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.

1 Tesaloniceni 5:1-2

Sună terifiant să ni-L imaginăm pe Isus revenind ca un hoț sau un prădător, furișându-se în viețile noastre și încercând să intre cu forța. În timpul perioadei de Advent, auzim câteva pasaje tulburătoare din Scriptură duminica, descriind întoarcerea lui Isus la a doua venire (vezi Luca 21:34-36 sau 2 Petru 3:9-10a, de exemplu).

Există multe furișări și în romanul lui C.S. Lewis, Șifonierul, leul și vrăjitoarea. Copiii se furișează prin casa profesorului, jucându-se de-a v-ați ascunselea. Tumnus se furișează cu Lucy înapoi la felinar, încercând să scape de spionii Vrăjitoarei Albe. Un măcăleandru îi conduce pe furiș pe copii în siguranță prin pădure. Edmund pleacă pe furiș în timpul cinei ca să găsească castelul Vrăjitoarei. Castorii și copiii se furișează printr-o furtună de zăpadă ca să se ascundă într-o peșteră secretă, scăpând de Vrăjitoare. Chiar Aslan însuși este „în mișcare”, făcându-și apariția în culise, furișându-se pe la granițele Narniei până când alege să li se arate tuturor.

Poate fi „furișatul” pozitiv? Ce ziceți de părinții care ascund cadourile de copiii lor și umplu șosetele festive, lăsând firimituri de biscuiți în urmă în Ajunul Crăciunului în timp ce dorm copiii? Ar putea fi venirea pe furiș a lui Hristos în același timp alarmantă, dar și o ușurare plăcută? Căile lui Dumnezeu sunt tainice și misterioase pentru oameni și totuși trebuie să ne încredem că Dumnezeu are de-a face cu dragostea, răscumpărarea și harul. Rowan Williams spune: „Într-un cuvânt, ceea ce Lewis descrie cu atâta putere și prospețime în Narnia este pur și simplu harul: incursiunea neplanificată și necontrolată a bucuriei lui Dumnezeu în Sine Însuși în viețile noastre preocupate de sine.”

Puterile răului și ale păcatului sunt și ele viclene. De ce nu s-ar furișa și Hristos în secret și cu grijă pentru a înșela și a răsturna planurile și puterile forțelor spirituale care caută să rănească și să distrugă? Sau să se strecoare în ungherele și sertarele încuiate ale sufletelor și ale trupurilor noastre, unde El poate să ne elibereze de păcatul și rușinea noastră?

Vino repede, Doamne Isuse, chiar acum, și fă ca viața și lumea noastră să fie deschise față de harul tău șiret și puternic!

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Advent în Narnia #12 – Să rămânem treji


Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.

Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. …

Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’

Marcu 13:24-27, 35-37

Perioada de Advent presupune privirea și așteptarea în două direcții: întâi pentru ca Hristos să se nască, iar apoi pentru ca Hristos să se întoarcă. Există multe constraste și paralele între aceste două evenimente. Nașterea Pruncului Isus are loc pe pământ într-un staul umil, iar Isus promite să revină pe pământ cu putere, cutremure, îngeri și judecată. La nașterea Lui, apare o stea în Est care îi cheamă pe magi la iesle; la a doua sa venire, vor cădea stele din cer în timp ce soarele și luna se vor întuneca.

Când Aslan revine în Narnia în ultima carte a seriei, Ultima bătălie, stele cad, o lună și un soare se sting și munți sunt aruncați în mare. În Șifonierul, leul și vrăjitoarea, însă, așteptarea noastră nu este după sfârșitul timpului, ci după Aslan. Creaturile din Narnia îl așteaptă cu dor, iar așteptarea lor este contagioasă; cei trei copii (toți în afară de Edmund) se bucură împotriva lor înseși când Domnul Castor pomenește pentru prima oară numele lui Aslan.

A ne pregăti să-L primim pe Isus înseamnă să ne trăim viețile treji față de speranță, iubire și cei mai nevoiași dintre vecinii noștri. Când oamenii din Antichitate scriau despre apocalypse, ceea ce descriau sună lipsit de speranță și distrugător, dar dacă ne uităm mai în profunzime, acei scriitori încercau să-și transforme îngrijorarea și teama în speranță. Ei alegeau să stea treji. Nici noi nu trebuie să adormim sau să devenim amorțiți, ci să ne păstrăm credința că dragostea lui Dumnezeu în Hristos este mai puternică decât o lume brutală.

În timp ce așteptăm venirea lui Isus – la Crăciun și în Ziua din urmă – să rămânem treji și să practicăm speranța, dragostea și dreptatea ca parte a vieților noastre de zi cu zi. Nu pentru că vrem să fim buni sau să ne câștigăm locul în cer, ci pentru că, făcând astfel, vom rămâne suficient de alerți pentru a-L întâlni pe Isus oricând ni se arată.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Un strop de viaţă #215


A existat un moment în care au fost aruncate ramuri de palmier în faţa Lui (Ioan 12:13).

Va exista un moment în care vor fi aruncate coroane în faţa tronului Său (Apocalipsa 4:10).

A existat un moment în care oamenii au strigat „Osana!“ (Ioan 12:13).

Va exista un moment în care oamenii vor striga „A Lui să fie lauda, onoarea, slava şi puterea!“ (Apocalipsa 5:13).

A existat un moment în care mulţimile dintr-un loc I-au adus laude (Ioan 12:13).

Va exista un moment în care oameni din orice rasă, limbă, popor şi naţiune se vor închina la picioarele Lui (Apocalipsa 5:9).

A existat un moment în care o mulţime a văzut intrarea Sa triumfală (Ioan 12:12).

Va exista un moment în care toată lumea de pe pământ va vedea reîntoarcerea Sa triumfală (Apocalipsa 1:7).

 

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow

Un strop de viaţă #213


A existat un moment în care Isus a intrat în oraşul Ierusalim într-un mod neobişnuit (Ioan 12).

Va exista un moment în care Isus se va întoarce pe acest pământ într-un mod neobişnuit (1 Tesaloniceni 4:16).

A existat un moment în care El a călărit un măgăruş (Ioan 12:14).

Va exista un moment în care El va călări pe un cal alb (Apocalipsa 19:11).

A existat un moment în care El a venit ca Mielul de jertfă (Ioan 1:36).

Va exista un moment în care El va veni ca Judecătorul cel Drept (Apocalipsa 19:11).

A existat un moment în care El a venit smerit (Zaharia 9:9).

Va exista un moment în care El va veni să cucerească şi să facă război (Apocalipsa 19:11).

 

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow