Ziua Internațională a Cititului Împreună 2022


Am aflat că astăzi este Ziua Internațională a Cititului Împreună (World Read Aloud Day) datorită unul email primit de la Mediateca Institutului francez, care ne invita la un atelier pentru copii cu această ocazie. Am aflat la timp pentru a scrie pentru voi despre importanța și frumusețea de a citi împreună cu voce tare, nu doar împreună cu copiii, ci împreună cu orice ne dorim să formăm o prietenie durabilă, pentru că, spunea Irving Stone, nu există prietenii formate mai rapid și care durează mai mult decât cele formate între oameni cărora le plac aceleași cărți.

Culmea este că aveam în plan să scriu un articol mai elaborat și mai „documentat” despre importanța și beneficiile cititului cu voce tare cu ocazia Zilei Copilului. Nu am renunțat la el, dar pentru că nu aveam încă bibliografia necesară și nu voiam să ratez ocazia de a semnala această zi, am decis să scriu despre experiența personală în această privință.

De aceea, o să încep prin a vă povesti despre cărțile pe care le-am citit împreună cu soțul meu cu voce tare (deci nu voi include toate cărțile pe care le-am citit amândoi), iar apoi vă voi împărtăși topul cărților preferate de citit lui Mihai din toți cei 6 ani ai săi.

Continuă lectura „Ziua Internațională a Cititului Împreună 2022”

Advent pentru toți


Pe 28 noiembrie (a 4 duminică înainte de Crăciun) începe perioada de Advent, iar în anticiparea acesteia ne-am gândit să vă venim în întâmpinare cu un articol care să reunească toate resursele noastre de pe blog pe această temă, astfel încât să puteți alege ce să citiți în această perioadă (dacă aveți în plan să faceți așa ceva, desigur, noi vă încurajăm, bineînțeles!). Asta pentru că anul acesta nu am pregătit un serial pentru fiecare zi de Advent, ci ceva mai diferit, începând de luni, 29 noiembrie.

Am scris însă pe blog de-a lungul timpului mai multe seriale de scurte meditații de Advent, precum și prezentări de cărți cu tematica de Crăciun și vi le vom prezenta în cele ce urmează, pentru că ne-am gândit că ar fi util să fie toate la un loc, într-un articol de referință la care puteți reveni an de an.

Continuă lectura „Advent pentru toți”

Advent în Narnia #28 – Iarna a trecut


Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

Cântarea Cântărilor 2:11-12

În Narnia, unde era „mereu iarnă, dar niciodată Crăciun”, iarna a luat sfârșit. Tata Crăciun a venit. Zăpada s-a topit, înfloresc ghioceii, brândușele și primulele. Păsările cântă, iar copacii se umplu de frunze verzi. Iarna lungă și îngrozitoare s-a sfârșit, iar Vrăjitoarea Albă a fugit. Sania ei a devenit inutilă și trebuie să meargă pe jos. În final, piticul ei declară: „Ăsta nu e dezgheț. Asta e chiar Primăvara. Ce ne facem? S-a terminat cu iarna ta, ascultă-mă pe mine! Asta e mâna lui Aslan.”

Crăciunul a venit și pentru noi. Dar deși zăpada poate că se topește sau nu acolo unde locuiești, nicăieri pe pământ nu e primăvara astronomică. Vara a început în emisfera sudică și iarna e în plină desfășurare în cea nordică. Totuși, Crăciunul pare un fel de primăvară, fie că e cel mai întunecat moment al iernii sau zilele sunt cele mai lungi. Suntem umpluți de aceeași bucurie și așteptare în viața nouă pe care le simțim atunci când răsar primele rămurele verzi și vin primele zile calde de primăvară. Isus a venit și o nouă eră a început. Isus Se va întoarce și va restaurea lumea pentru totdeauna.

Odată cu venirea lui Aslan, strânsoarea iernii a fost distrusă. Odată cu nașterea lui Isus, puterea păcatului e pe fugă. „Ăsta nu e dezgheț. Asta e Primăvara.” La mulți ani!

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

Advent în Narnia #27 – Aslan se apropie


Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. Mica 5:2

Aslan se apropie. În Narnia, Tata Crăciun a venit, iarna trece, și chiar și Edmund este gata să se elibereze de domnia Vrăjitoarei Albe. Distrugerea sa finală va veni mai târziu, dar prinsoarea în care ține Narnia a început să slăbească.

Puterea Vrăjitoarei se destramă datorită lui Aslan, care se întoarce pe furiș în ținutul pe care l-a creat. Dar ea este împiedicată și de credința și perseverența unui grup de creaturi mici și umile care au supraviețuit sub tirania ei: Dl. Tumnus, Castorii, Măcăleandrul, vulpea, veverițele, satirii și șoarecii. Vigilența și așteptarea lor au pregătit calea pentru venirea lui Aslan.

Sosirea celor patru copii Pevensie i-a umplut pe locuitorii Narniei de speranță și entuziasm pentru că o profeție spusese că patru oameni îl vor aduce pe Aslan înapoi. Susan, Peter, Edmund și Lucy nu erau foarte siguri ce trebuiau să facă în Narnia sau ce se întâmpla acolo, dar ei au ales să devină parte a comunității pe care au găsit-o oricum (chiar dacă lui Edmund i-a luat mai mult să facă asta). Crăciunul a venit în Narnia datorită acelor ființe mici și a celor patru copii: datorită credinței lor, a disponibilității lor de a se schimba și a se pocăi și datorită dragostei și grijii lor unii față de alții.

Primul Crăciun a venit datorită puterii lui Dumnezeu, dar și datorită disponibilității unor oameni obișnuiți de a pregăti calea: Maria, Iosif, Elisabeta, Zaharia, niște păstori și un hangiu vegheau și așteptau, gata să facă parte din planul lui Dumnezeu. Perioada de Advent înseamnă același lucru și pentru noi: să veghem, să așteptăm și să căutăm căi prin care să fim parte din planul lui Dumnezeu.

Isus vine. El nu Se va naște ca un rege războinic, un uriaș sau un leu, ci ca un bebeluș. El va topi puterea păcatului, a răului și a morții. Totuși, lucrarea iubirii vulnerabile, dar puternice a lui Dumnezeu este și în mâinile noastre, acum și până în ziua când Isus Se va întoarce.

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

Advent în Narnia #26 – Dumnezeu va pregăti un ospăț


Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”

Isaia 25:6, 9

După o perioadă de mari distrugeri, Isaia își imaginează un ospăț întins de Dumnezeu pentru poporul care a suferit violențe și lipsuri. Oamenii nu mai au nimic, așa că Dumnezeu le oferă tot. Imaginează-ți niște refugiați dintr-un război al zilelor noastre care găsesc un ospăț bogat în pustiu, cu vinuri fine și cea mai bună mâncare pe care au mâncat-o vreodată. Dacă întrebarea este „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?” (Psalmul 78:19), răspunsul este că da.

Ființele din Narnia, ca poporul pe care îl cunoaște Isaia și ca supraviețuitorii oricărui război, au supraviețuit unei perioade de violență și pierderi. Vrăjitoarea Albă le-a acoperit ținutul în gheață și zăpadă și i-a transformat pe disidenți în statui. Ea disprețuiește ospețele, numindu-le „o risipă”. Pe măsură ce puterea iernii ei pălește, Tata Crăciun sosește nu doar cu daruri pentru copii și Castori, dar și cu o masă întinsă cu ceai fierbinte și cești de porțelan. Pentru niște creature mici, el întinde o masă de Crăciun în pădure cu o cină fierbinte, decorațiuni, desert de prune și vin. Tata Crăciun îi ajută pe locuitorii din Narnia să-și aducă aminte de viața de dinainte de venirea Vrăjitoarei Albe și să sărbătorească faptul că vin vremuri noi.

Când ne adunăm în timpul perioadei de Advent și de Crăciun (sau pentru oricare altă ocazie deosebită), indiferent de durerile sau relațiile frânte de care am avut parte până atunci, prietenii și familia se reunesc pentru o masă bună. Un ospăț nu șterge greșelile sau trădările, dar ne poate aminti cine ne-a creat Dumnezeu să fim și de faptul că Hristos ne-a răscumpărat.

O masă specială în familie nu este o promisiune că nimic nu va mai merge prost vreodată. Oamenii din vremea lui Isaia vor fi răvășiți de război și trimiși în exil. În Narnia, petrecerea de Crăciun va fi transformată în piatră. Dar poporul Israel știa că Dumnezeu este cu ei orice ar fi fost și că promisiunile lui Dumnezeu pentru ei erau eterne. Creaturile din pădure știu că Aslan este pe drum, chiar în momentul în care Vrăjitoarea își ridică bagheta (și Vrăjitoarea știe și ea asta!). Sărbătorim cu petreceri și ospețe acum, știind că ele sunt o prefigurare a răscumpărării lui Dumnezeu ce va să vină.

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

%d blogeri au apreciat: