Judecata se va face în temeiul unor criterii faptice, lumești, practice, pragmatice. Hristos e împuternicit să fie Judecător deoarece a fost și El om și deci prea bine cunoaște firea oamenilor, lumea, cum stau lucrurile acolo, pe pământ, care sunt cu adevărat raporturile dintre făpturi, care le sunt nevoile grijile și durerile. Hristos e Judecător fiindcă știe  cum stau lucrurile din lăuntru, experimental, ca Unul Care și El a cunoscut ispitele, oboseala, foamea, durerea, Care a stat față în față cu trufia, invidia, prostia și trădarea, Care a fost vândut, batjocorit, pălmuit, scuipat și omorât, în chinuri, căruia I s-a pus pe cap cunună de spini și a fost îmbrăcat cu purpură mincinoasă. Ca unul care va judeca în cunoștință de cauză,  nu după relatări și expuneri purtate din gură în gură, ca Unul Care știe despre ce e vorba, Căruia nu-i poți îndruga verzi și uscate sau suci și răsuci adevărul sau a I-l ascunde sau măslui sub vorbe frumoase cu iscusite vicleșuguri. Ca Unul care a fost și El Om ca toți oamenii, Care va aprecia nu după criterii teoretice, abstracte, ci după criterii și considerații omenești, foarte simple, de toate zilele, banale, vulgare, criteriile omului de pe stradă, ale omului trudit, ferecat în supărări și neocolit de valurile vieții.

N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi

Reclame

Motivul pentru care Dumnezeu nu a trimis încă judecata pe pământ este ca să le dea locuitorilor lui timp și prilej să se pocăiască de păcatele lor. Este un lucru copleșitor și înfricoșător. Ocupați-vă acum de păcatul vostru, ori se va ocupa altcineva de el mai încolo. Tot ce avem este momentul de acum. Când acest „acum” va trece, trâmbița Domnului va suna.

A.W. Tozer – Pregătire pentru revenirea lui Isus


La sfârșitul vieții și la apusul istoriei lumii, fiecare dintre noi va fi pus în fața a ceea ce a trăit cu adevărat. Dumnezeu nu va face investigații și nu se vor rosti pledoarii. Totul e deja scris: dacă ai iubit sau nu, dacă ai dăruit sau nu, dacă te-ai prefăcut că trăiești sau ai încercat să trăiești cu adevărat. Să-i cerem Domnului, încă de pe acum, să ne lăsăm răniți de grijile celorlalți.

Mihai Frățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?


Într-o zi vieţile noastre vor fi descoperite… expuse. Nu pentru a fi distruse, ci pentru judecată. Romani 14:12 ne asigură: „Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.“

Întrebarea este, desigur, ce va descoperi Hristos în mine… în tine? Va găsi El un suflet compus din gânduri nobile, motivaţii curate şi o inimă de aur? Sau va găsi o temelie putredă de lăcomie, un dulap secret de gânduri imorale şi putoarea unei trăiri pline de egoism?

1 Corinteni 3:12: „Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă…“

Putem să arătăm foarte bine pe dinafară, dar ceea ce se află înăuntru va fi descoperit în curând drept ceea ce este cu adevărat.

Jon Gauger, „What’s Inside?“


Oare cei care spun „ Iată aici sau iată acolo semnele venirii Sale” (Matei 24:23) consideră că sunt mai şireţi decât El şi că pot pândi apropierea Lui? Isus le spune să vegheze ca să nu-i găsească neglijându-şi lucrul, iar ei se uită încoace şi încolo şi veghează ca nu cumva să reuşească să vină ca un hoţ. Ascultarea este cheia vieţii!” (George MacDonald)

Doctrina despre A Doua Venire nu-şi atinge scopul, în ce ne priveşte, dacă nu ne face să pricepem că, pentru fiecare moment din fiecare an al vieţii noastre, este relevantă în egală măsură întrebarea: „Ce-am face dacă acest prezent ar fi ultima noapte a lumii?”

C.S.Lewis, în eseul „Ultima noapte a lumii” din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism