Dumnezeul pe care Îl cunosc eu a trecut prin experiența durerii și de aceea îmi poate înțelege propria durere. În Isus am simțin lacrimile lui Dumnezeu, am tremurat îngrozit de moartea Lui pe cruce și am fost martorul puterii răscumpărătoare a suferinței Lui. Întruparea înseamnă că lui Dumnezeu I-a păsat de noi atât de mult încât a ales să devină om și să sufere pierderea, deși nu era obligat să o facă. Am jelit îndelung și amarnic, dar m-am simțit mângâiat, știind că Dumnezeul suveran, care are control deplin peste toate, este același Dumnezeu care a cunoscut nemijlocit durerea trăită de mine zi de zi. Oricât de adânc e abisul, în care mă cufund, Dumnezeu e acolo întotdeauna. El nu se distanțează de suferința mea, ci Se apropie de mine când mă doare. El e vulnerabil la durere, nu-Și poate stăpâni lacrimile și știe ce înseamnă durerea. Dumnezeu e un Suveran care suferă și simte durerea lumii întregi.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Reclame

Regretele sunt inevitabile într-o lume a imperfecțiunii, greșelilor și pierderii. Există o cale de a răscumpăra toate acestea? E posibil ca o viață ratată din cauza pierderii să mai fie îndreptată, cu tot caracterul ireversibil al pierderii propriu-zise? E cu putință ca oamenii măcinați de regrete să se elibereze și să fie transformați? Eu cred că există cale de răscumpărare pentru acești oameni, dar ei nu pot șterge pierderea care a dat naștere regretelor. Oamenii pot fi schimbați de pierderile imposibil de schimbat pe care le-au trăit. Așadar, pentru ca răscumpărarea să poată avea loc, ei nu trebuie să rămână blocați la pierderea propriu zisă, ci să primească cu toată ființa lor efectele pozitive pe care aceasta le poate avea în viața lor. Ei trebuie să depășească într-un fel ceea ce este în urmă, îndreptându-se spre ceea ce se află înaintea lor, canalizându-și energiile spre schimbările pe care le pot face în prezent. Cu alte cuvinte, ei trebuie să urmărească transformarea personală care vine doar prin har.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii


Avem nevoie de cineva mai mare decât noi care să ne dăltuiască o nouă identitate. Dumnezeu ne poate călăuzi în această căutare, ne poate ajuta să devenim oameni a căror valoare se bazează pe har, nu pe performanțe, realizări și putere. Putem învăța să fim pur și simplu, fie că suntem divorțați, șomeri, văduvi, victime ale abuzurilor, bolnavi sau chiar pe moarte. Ne putem lăsa în voia dragostei ca făpturi create după chipul lui Dumnezeu, chiar și atunci când trupurile ne sunt mutilate, gândurile ne sunt într-o mare învălmășeală și sufletele ne sunt tulburate. Și ne mai putem lăsa în voia speranței că viața poate fi frumoasă, cu toate că niciodată nu va mai fi la fel.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii


Pierderea ne obligă să vedem rolul dominant pe care îl joacă împrejurările în determinarea fericirii noastre. Pierderea ne ia toate proptelele de care ne sprijinim ca să ne fie bine. Ne trage preșul de sub picioare și ne prăbușim pe spate. Experiența pierderii ne aduce la limita extremă a ceea ce suntem fiecare.

Dar, când am ajuns la limita ultimă a ființei noastre, putem ajunge și la începutul unei relații vitale cu Dumnezeu. Eșecurile noastre ne pot duce la har și la o profundă trezire spirituală. E un proces care are loc frecvent cu cei care au trecut prin experiența pierderii. El începe adesea când stăm față în față cu slăbiciunile noastre și ne dăm seama cât de mult ne bizuim pe împrejurările favorabile, considerându-le ceva normal. Când intervine pierderea și schimbă în rău aceste împrejurări, furia, depresia și ingratitudinea ne dau pe față adevărata stare a sufletului, dezvăluindu-ne micimea sufletească. Constatăm atunci că identitatea noastră e una doar de suprafață.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii


Darurile harului ne ies în cale tuturor. Trebuie doar să avem ochi ca să le vedem și să fim gata să le primim. Pentru asta va trebui să acceptăm un anume fel de sacrificiu, acela de a merge împotriva convingerii noastre și a crede că, oricât de dureroasă ar fi pierderea suferită, viața poate fi frumoasă, altfel decât a fost înainte, dar nu mai puțin frumoasă. N-o să mă refac niciodată după pierderea suferită, și mereu îmi va fi dor de cei plecați pentru totdeauna. Dar tot mă bucur de viață ca de o sărbătoare, de viața pe care am aflat-o ca urmare a dispariției lor. Am pierdut, dar am câștigat. Am pierdut universul pe care-l iubeam, dar am câștigat un sentiment mai profund al harului. Harul acesta mi-a dat puterea de a-mi clarifica scopul în viață și a redescoperi miracolul clipei prezente.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii