Este ușor să facem greșeala de a crede că imaginația, la fel ca inspirația, este un fel de stare mentală pasivă. Mai degrabă, ea este ca un mușchi care va deveni mai puternic sau mai slab în funcție de cum este hrănit, exersat și folosit. Autoarea creștină Caryn Rivadeneira face legătura cu credința: „Fără imaginație – fără abilitatea de a ne închipui ceea ce este nevăzut, de a crede ce este necunoscut – cum putem avea credință? Fără imaginație, fără abilitatea ne a ne închipui un „viitor preferat”, cum putem spera? Fără imaginație, cum putem să experimentăm măreția, minunăția și apropierea de un Dumnezeu misterios?”

…o imaginație creștină poate privi la un cer înstelat și să vadă mai mult decât întinderea infinită de spațiu gol și întinderea eternă de timp fără sfârșit, o imaginație care poate „să umble după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3:1). Le dai copiilor tăi ochi să vadă și să creadă.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent