Etichetă: moarte

Un strop de viaţă #522


Romani 8:31-39

Prin har, astăzi voi posti de la familiaritatea cu harul, pentru că asta mă face insensibil la minunăţia lui Dumnezeu. Astăzi mă voi minuna pentru că, datorită lui Hristos, speranţa răsare din locuri moarte, pietre imposibile pot fi date la o parte şi toate lucrurile triste sunt desfiinţate. Astăzi voi fi spulberat de harul acestui lucru: vestea bună este că noi nu trebuie să încercăm mai mult, ci ne putem încrede mai mult în Mântuitorul nostru care salvează în mod literal, vestea bună este că putem trăi periculos pentru că putem trăi în siguranţă în Hristos, vestea bună este că putem fi cei mai slabi – şi totuşi să fim cei mai iubiţi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 40

Pe drumul crucii #16


Pe drumul crucii (ziua 16) – Aşteptare

Matei 27:57-60 (NTR):

Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese și el ucenic al lui Isus. Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată și L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Doamne Isuse, Tu nu ai avut niciun loc unde să-Ţi pleci capul când trăiai şi niciun loc unde să-Ţi odihneşti trupul când ai murit. Aşa cum ai luat asupra Ta păcate care nu erau ale Tale, tot aşa ai luat şi un mormânt are nu era al Tău. Tu, Cel care Te-ai întrupat, nu ai fost niciodată din lumea aceasta şi Tu ne chemi acum în casa noastră pe care ne-o pregăteşti acum în ceruri. Ai murit la un loc cu hoţii, dar ai fost îngropat cu cei bogaţi. La fel, ne iei pe noi, hoţii păcătoşi şi ne oferi o moştenire bogată, nesfârşită în Dumnezeu. Ca Maria Magdalena şi cealaltă Marie, stăm lângă mormântul Tău şi nu plecăm, ci trăim acolo. Pentru că încontinuu ne îngropăm păcatele şi, la fel de sigur ca faptul că respirăm, inhalăm speranţa a ceea ce se va întâmpla la acest mormânt în Duminica Învierii. În Numele Celui care s-a dus în adâncuri pentru noi…

Trăieşte Cuvântul: Astăzi, aşteaptă. Stai la mormânt şi aşteaptă-L pe Domnul. Încrede-te atunci când totul este întunecat. Crede atunci când piatra este rostogolită şi sigilată. Poartă o piatră în buzunar şi adu-ţi aminte: există speranţă. Aşteaptă şi ai credinţă în Învierea ce vine, lumina glorioasă ce erupe la orizontul întunecat.

Ann Voskamp

Pe drumul crucii #6


Pe drumul crucii (ziua 6) – Încrederea de a merge în Egipt

Matei 2:13-18 (NTR)

După ce au plecat ei, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul și pe mama Lui și fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îți voi spune eu, căci Irod va căuta Copilul ca să-L omoare!“
Iosif s-a sculat, a luat Copilul și pe mama Lui și a plecat în timpul nopții în Egipt, unde a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“.
Irod s-a înfuriat foarte tare când a văzut că a fost înșelat de magi și a trimis să fie uciși toți băieții care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos, potrivit cu perioada pe care o aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice: „Un țipăt a fost auzit în Rama, plânset și bocet mult: Rahela își plânge copiii și nu vrea să fie mângâiată, căci ei nu mai sunt“.
Cugetă asupra Cuvântului.
Rugăciune: Tată, ne minunăm de felul în care ai transformat Egiptul, locul în care pruncul Moise a plutit pe Nil ca să scape de sabia menită pentru toţi pruncii băieţi, ai folosit acelaşi ţinut ca locul în care sfântul Prunc Isus să găsească adăpost.
Prin mâna Ta, locurile morţii devin locuri ale vieţii.
Maria şi Iosif s-au încrezut în Tine să-i salvezi chiar şi prin Egipt. Ajută-ne să avem aceeşi credinţă stabilă, Tată. Când ne vom afla în locuri care altădată însemnau moartea, ne vom încrede că Tu vei aduce viaţă. Locuri precum Crucea.
Trăieşte Cuvântul: Astăzi, ai încredere că în locuri care par a fi locuri ale morţii, Dumnezeu vrea să aducă viaţă. Petrece timp astăzi cu cineva care te-a rănit. Arată-i dragostea lui Hristos. Ai încredere că Dumnezeu te va însoţi. Căută semnele unei noi vieţi.
Ann Voskamp

Un strop de viață #278


Cât de bine ne-ar fi nouă dacă toţi oamenii ar muri în spitale de lux, printre doctori care mint, asistente care mint, prieteni care mint, aşa cum i-am şi învăţat, promiţându-le viaţă lungă muribunzilor, încurajând credinţa că boala scuză orice moft şi chiar, asta dacă angajaţii noştri îşi fac treaba cum trebuie, înlăturând definitiv posibilitatea prezenţei unui preot, care n-ar face decât să-i dezvăluie bolnavului adevărata situaţie în care se află! Gândeşte-te cât de dezastruoasă e pentru noi prezenţa morţii în mintea fiecăruia pe timp de război. Pierdem astfel una dintre cele mai bune arme ale noastre: complicitatea mulţumită cu viaţa.

Într-un război, nici măcar un om nu mai poate crede că are să trăiască veşnic.

Diavolul Sfredelin către nepotul său Amărel, în „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de C.S. Lewis

Un strop de viaţă #255


În operaţia îndreptăţirii, Domnul îi spune mortului (adică păcătosului): trăieşte! Apoi, după ce l-a scos din păcate, cu alte cuvinte din moarte, şi l-a chemat la viaţă, tot Ei îi spune celui ce acum e viu: mori! Păcătosul căit – fostul mort care a fost chemat la viaţă – urmează acum să moară la cele lumeşti. „Sub aceste două determinări şi nu sub vreo alta trebuie să fie trăită viaţa creştină.“

N. Steinhardt, Jurnalul fericirii