Un strop de viață #206


Scena este foarte simplă, o vei recunoaşte cu siguranţă. O grădină cu măslini unduitori. Pământul acoperit de pietre mari. Un gard mic de piatră. O noapte întunecoasă. Vedeţi silueta aceea singuratică? Culcat la pământ. Cu faţa mânjită de noroi şi lacrimi. Cu pumnii zdrobind bulgări de pământ tare. Cu ochii măriţi de spaimă. Cu părul încâlcit cu sudoare sărată. Este acela sânge pe fruntea Lui?

Acela este Isus. Isus în grădina Gheţimani. Îl vedem pe Isus în agonie, încordare şi zbucium. Vedem un „om al durerii“. Vedem un om care se luptă cu teama, care tânjeşte după alinare.

Dumnezeu nu a fost niciodată mai uman ca în acea oră. Dumnezeu nu a fost niciodată mai aproape de noi ca atunci când trecea prin durere. Întruparea nu a fost niciodată mai deplină ca acolo, în grădină.

Max Lucado, în Blessings of the Cross

„Mesajul pierdut al lui Isus“ de Steve Chalke şi Alan Mann


Vă propun astăzi o carte mai puţin cunoscută, a unor autori probabil şi mai puţin cunoscuţi în România, dar cu un titlu provocator: Mesajul pierdut al lui Isus, scrisă de Steve Chalke şi Alan Mann.

Steve Chalke s-a născut în sudul Londrei în 1955 şi încă de pe vremea adolescenţei a devenit creştin şi a decis să-şi petreacă viaţa luptând împotriva sărăciei şi punând bazele unor proiecte caritabile în acest sens. A studiat la Colegiul Spurgeon şi a fondat, împreună cu soţia sa, organizaţia Oasis Trust în 1985. Această organizaţie a dat naştere unui grup de organizaţii caritabile care operează acum în 11 ţări de pe 5 continente, pentru a oferi adăpost, educaţie şi îngrijire medicală. Steve Chalke este în prezent şi pastor al bisericii centrale din Waterloo, Londra. Pe co-autorul său pentru cartea Mesajul pierdut al lui Isus, Alan Mann, îl puteţi descoperi chiar pe blogul său. Continuă lectura „„Mesajul pierdut al lui Isus“ de Steve Chalke şi Alan Mann”

Un strop de viaţă #39


Limba chineză, cu ideogramele ei, combină cele două concepte de dragoste şi durere într-un simbolism elocvent. În ideograma ce exprimă cea mai înaltă formă de iubire, simbolurile pentru iubire şi durere sunt desenate unul peste celălalt, pentru a forma un cuvânt de genul „durere-dragoste“. Astfel, o mamă îşi „iubeşte cu durere“ copilul. Îşi revarsă întreaga fiinţă asupra copilului.   În esenţă, Dumnezeu a arătat „durere-dragoste“ faţă de creaţie, dezbrăcându-se de atributele Sale şi alăturându-ni-Se nouă la Întrupare.

Philip Yancey şi Dr. Paul Brand, Creaţi după Chipul Său

Un strop de viaţă #34


Imaginaţi-vi-L pe Dumnezeu, după ce a privit cu mare tristeţe la virusul răului care I-a infectat creaţia, punându-Şi deoparte prerogativele proprii, pentru a îmbrăca învelişul unei celule victime a acelui virus oribil, cu scopul de a vaccina omenirea împotriva morţii şi a distrugerii care vor urma negreşit. O analogie indică slab adevărul; nimic n-ar putea avea mai multă forţă decât simpla afirmaţie „El S-a făcut păcat pentru noi.”

Philip Yancey şi Dr. Paul Brand, Creaţi după Chipul Său