Pe vremea propriului meu scepticism, îmi doream o intervenţie spectaculoasă din înalt. Căutam o dovadă a realităţii nevăzute, posibilitatea unei anume verificări. În vremuri de credinţă, asemenea iruperi supranaturale mi se par cu mult mai puţin importante, în parte întrucât orice explicitare materialistă a vieţii este inadecvată în motivarea realităţii. Am învăţat să identific căi mai subtile de comunicare între lumea văzută şi cea nevăzută. Simt în dragostea romantică ceva mai mult decât o simplă atracţie biochimică. Întrezăresc în frumuseţe şi în natură amprenta unui geniu creator căruia nu-mi rămâne decât să mă închin.
Ţelul contemplaţiei este acela de a vedea lumea aşa cum o vede Dumnezeu, o uniune a celor două lumi şi nu clivajul dintre ele. Ceea ce presupune atât experienţa practică a unei vieţi întregi, cât şi rarele, singularele străfulgerări ale revelaţiei.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi