Etichetă: c.s. lewis

Advent în Narnia #1 – Prin șifonier


Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

Luca 13:24

Patru copii, două surori și doi frați, au fost trimiși de-acasă, din Londra, la țară pentru a scăpa de bombardamentele din timpul Blitz-ului din cel de-Al Doilea Război Mondial. Se află într-un loc nou, departe de părinții lor, cu doi îngrijitori adulți care sunt mai degrabă absenți.

Într-o zi ploioasă, pe când explorează casa mare și singuratică în care stau, Lucy, cea mai mică dintre ei, găsește un șifonier mare, singur într-o încăpere goală. Este curioasă; deschide ușa și intră înăuntru, croindu-și drum printre hainele de blană atârnate înăuntru, iar apoi se trezește în mijlocul unei păduri înzăpezite.

Când eram mică, îmi plăcea să intru în dulapuri cu brațele întinse înainte, sperând să simt aerul rece și să simt zăpada scârțâind sub picioarele mele. Poate și tu ai făcut asta. Ceva din mine tânjea să găsească o lume mai asemănătoare cu cea în care voiam să cred decât era cea din jurul meu.

Începutul perioadei de Advent se poate asemăna cu intrarea în șifonier. În funcție de zona în care locuiești, perioada de Advent ar putea arăta chiar ca Narnia – rece, cu zăpadă sub picioarele tale. Dar perioada de Advent seamănă cu Narnia în mai multe privințe în afară de vreme. Este o perioadă deosebită, diferită de zilele obișnuite: ascultăm muzică specială, ne decorăm casele, străzile și hainele; mâncăm mâncăruri încântătoare și delicioase. Trăim un sentiment amplificat de nerăbdare și așteptare. Aceste așteptări nu se referă doar la dăruirea și primirea de cadouri, ci și la faptul că Adventul și perioada Crăciunului ne ajută să vedem o particică a unei lumi care este mai bună, mai dreaptă și mai plină de bucurie decât cea în care trăim de obicei.

Pentru a intra cu adevărat în acea lume, în calitate de creștini, ușa pe care trebuie să intrăm mai întâi este Hristos. Zăpada, verdeața brazilor, muzica, biscuiții și darurile ne pot ajuta să ne imaginăm împărăția lui Dumnezeu, dar indiferent de cât de mare și frumoasă este coronița festivă, a intra pe ușa noastră din față nu ne va transforma viețile în modul în care trecând prin ușa care este Isus Însuși o va face. El este cel care ne va conduce în lumea la care tânjim, în care durerea se transformă în dragoste, iar moartea în viață.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Advent în Narnia


Prin temele sale încântătoare, cum ar fi lumina și întunericul, ispita și păcatul, iertarea și speranța, romanul lui C.S. Lewis, Șifonierul, leul și vrăjitoarea este o sursă deosebită de meditații pentru perioada de Advent, perioada premergătoare Sărbătorii Nașterii Domnului.

În perioada 1-28 decembrie, de la ora 18:00 la RVE București vă invităm să descoperiți în aceste meditații ce ne pot învăța cei patru copii Pevensie despre Dumnezeu și venirea Sa în lume în persoana lui Isus Hristos, adevăruri revelate în urma minunatei călătorii a copiilor pe tărâmul Narniei.

Pornind de la evenimentele din romanul lui C.S. Lewis, îmbinate cu pasaje din Scriptură elocvente, aceste meditații sunt un mod prin care putem privi Sărbătoarea Nașterii Domnului și viața de credință cu alți ochi, într-un mod proaspăt.

Urmăriți-le în fiecare zi, între 1 și 28 decembrie, de la ora 18:00 la RVE București pe 94,2 FM, pe rvebucuresti.ro și aici pe blog!

Gaudeamus 2018 – ziua a treia (și ultima)


Așa cum spuneam în articolul anterior, am mai făcut o ultimă vizită la Gaudeamus și astăzi și să știți că tot am descoperit lucruri noi, fie pentru că în zilele trecute nu erau, fie nu le observasem eu. Continuă lectura „Gaudeamus 2018 – ziua a treia (și ultima)”

Un strop de viață #908


Principiul acesta se aplică în toate sferele vieții, de jos până sus. renunță la tine însuți și vei decoperi cine ești cu adevărat. Pierde-ți viața și o vei salva. Supune-te morții, morții ambițiilor și dorințelor zilnice și, în cele din urmă, morții trupului tău; supune-te cu fiecare fibră a ființei tale și vei găsi viața eternă. Nu păstra nimic pentru tine. Nimic din ceea ce nu ai dăruit nu va rămâne al tău. Niciunul din lucrurile față de care nu ai murit nu vor învia. Ocupă-te numai de tine însuți și vei găsi la sfârșit numai ură, singurătate, disperare, furie, distrugere și decădere. Privește însă la Cristos și Îl vei găsi pe El, și vei găsi, împreună cu El, toate celelalte lucruri.

C.S. Lewis, Beyond personality (Dincolo de personalitate)

Un strop de viață #900


Însuși Hristos descrie uneori calea creștină ca fiind foarte grea, alteori ca fiind foarte ușoară. El spune „ia-ți crucea” – cu alte cuvinte, e ca și cum te-ai duce să fii bătut până la moarte într-un lagăr de concentrare. În următorul moment, El spune: „Jugul meu este bun și sarcina mea este ușoară.” El se referă la amândouă… Lucrul teribil, aproape imposibil, este să-ți dăruiești întregul sine – toate dorințele și precauțiile – lui Cristos. Dar este de departe mult mai ușor decât ceea ce încercăm noi, cu toții, să facem în schimb. Ceea ce încercăm noi să facem este să rămânem ceea ce numim „noi înșine”, să ne păstrăm fericirea personală ca pe un scop măreț în viață și totuși, în același timp, să fim și „buni”. Dacă vreau să produc grâu, schimbarea trebuie să treacă cu mult dincolo de suprafață. Trebuie să fiu arat și replantat.

C.S. Lewis – Creștinism, pur și simplu