„Nu-ţi irosi viaţa“ de John Piper


În mai 2012 a avut loc în Bucureşti, la Sala Palatului, conferinţa „Nu-ţi irosi viaţa“, susţinută de John Piper. Astăzi vă prezint cartea cu acelaşi titlu, care a inspirat mesajul conferinţei. Cartea m-a impresionat mult prin tonul înflăcărat cu care este scrisă. Nu-ţi irosi viaţa este recomandată tuturor vârstelor. Însă John Piper are câteva pasaje dedicate exclusiv tinerilor, pentru că sunt cei mai expuşi la tentaţii care să îi abată de la calea aceasta plină de pasiune despre care vorbeşte, dar au şi cea mai mare posibilitate de a se îndrepta spre ea. Sfaturile autorului pot părea copleşitoare la început. Am simţit acest lucru pentru că îmi dădeam seama că schimbările inspirate de carte nu se pot petrece instantaneu. Însă John Piper aduce argumente solide că este mai bine să urmăm calea aceasta, decât să regretăm că ne-am irosit viaţa atunci când vom privi în urmă. Continuă lectura „„Nu-ţi irosi viaţa“ de John Piper”

Un strop de viaţă #40


Un lucru pe care promotorii Noii Spiritualităţi l-au făcut în mod cert este că au confirmat adevărul spus de C.S. Lewis că oamenii nu au un suflet, ci mai degrabă fiecare dintre noi este un suflet. Însă toţi avem trupuri. Aceasta este paradigma de la care vreau să pornesc în răspunsul meu către Noua Spiritualitate şi să demonstrez că tot ce caută adepţii Noii Spiritualităţi se găseşte de fapt în Isus. Dar nu în acel Isus pe care Îl popularizează televiziunile comerciale. Nu în acel Isus conceput de imaginaţia New Age. Şi nu în acel Isus despre care toţi vorbesc, dar pe care nimeni nu Îl urmează, care este doar auzit, însă niciodată văzut. Acel Isus la care mă refer eu este Realitatea Absolută, care a venit la noi în trup omenesc pentru a ne aduce har şi adevăr ca să putem deveni copii ai lui Dumnezeu.

Destinul nostru ţine de o Persoană, nu de pelerinajul făcut într-un anumit loc. Scopul nostru este comuniunea cu Dumnezeul cel viu, nu unirea cu o idee impersonală ori cu o Putere Superioară fără nume: o asemenea categorizare este în fapt o laşitate intelectuală. Accesul la o putere abstractă nu îţi dă pe cineva căruia să-i fi recunoscător în clipele de binecuvântare, căruia să-i pui întrebări şi la care să cauţi mângâiere în vremurile de necaz.

Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă

Un strop de viaţă #39


Limba chineză, cu ideogramele ei, combină cele două concepte de dragoste şi durere într-un simbolism elocvent. În ideograma ce exprimă cea mai înaltă formă de iubire, simbolurile pentru iubire şi durere sunt desenate unul peste celălalt, pentru a forma un cuvânt de genul „durere-dragoste“. Astfel, o mamă îşi „iubeşte cu durere“ copilul. Îşi revarsă întreaga fiinţă asupra copilului.   În esenţă, Dumnezeu a arătat „durere-dragoste“ faţă de creaţie, dezbrăcându-se de atributele Sale şi alăturându-ni-Se nouă la Întrupare.

Philip Yancey şi Dr. Paul Brand, Creaţi după Chipul Său

Un strop de viaţă #38


Te pregăteşti şi tu pentru închinare?

Dă-mi voie să te îndemn să vii la închinare pregătit ca să te închini. Roagă-te înainte de a veni, în aşa fel încât să fii gata să te rogi atunci când soseşti. Dormi înainte de a veni, pentru ca să poţi rămâne treaz atunci când ajungi. Citeşte Biblia înainte de a veni, pentru ca inima ta să fie pregătită atunci când te închini. Vino flămând. Vino dornic să te închini. Vino aşteptându-te ca Dumnezeu să vorbească.

Când vei face aşa, vei descoperi scopul închinării – acela de a schimba faţa închinătorului. Şi face chiar mai mult. Nu schimbă numai feţele celor care se închină, ci îi schimbă şi pe cei care ne privesc închinându-ne.

Veniţi voi la biserică cu o inimă însetată de închinare? Mântuitorul nostru aşa a făcut. Vă îndemn să deveniţi asemenea lui Isus! Pregătiţi-vă inimile pentru închinare. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să vă schimbe faţa prin închinare.

Max Lucado, Asemenea lui Isus

Un strop de viaţă #37


Dumnezeu nu ne cere să înţelegem motivul fiecărei schimbări de direcţie în viaţă sau să privim cu frustrare obstacolele aparente. Ci El vrea să acceptăm împrejurările pe care ni le îngăduie şi să răspundem cu ascultare şi cu încredere, chiar şi atunci când ele par neclare şi contradictorii. Evenimentele care nu s-au aflat în puterea mea, precum războiul şi uşile care mi-au fost închise în nas de birocraţie, au servit la călăuzirea mea, blocându-mi calea. Acestea, la rândul lor, m-au trimis înapoi la Duhul Sfânt, să cer ajutor în confruntarea cu un nou complex de împrejurări, care impuneau o evaluare nouă şi strategii noi.

Sunt, la urma urmei, doar o celulă din Trupul lui Hristos. Este rolul Capului să-i îndrume pe ceilalţi membri şi să coordoneze acţiunile întregii biserici. Ceea ce El cere de la mine este pur şi simplu loialitate, angajamentul de a urma mesajele Duhului Său, sub orice formă vin ele, într-o manieră care zideşte întregul Trup.

Dr. Paul Brand, în Creaţi după Chipul Său