În mai 2012 a avut loc în Bucureşti, la Sala Palatului, conferinţa „Nu-ţi irosi viaţa“, susţinută de John Piper. Astăzi vă prezint cartea cu acelaşi titlu, care a inspirat mesajul conferinţei. Cartea m-a impresionat mult prin tonul înflăcărat cu care este scrisă. Nu-ţi irosi viaţa este recomandată tuturor vârstelor. Însă John Piper are câteva pasaje dedicate exclusiv tinerilor, pentru că sunt cei mai expuşi la tentaţii care să îi abată de la calea aceasta plină de pasiune despre care vorbeşte, dar au şi cea mai mare posibilitate de a se îndrepta spre ea. Sfaturile autorului pot părea copleşitoare la început. Am simţit acest lucru pentru că îmi dădeam seama că schimbările inspirate de carte nu se pot petrece instantaneu. Însă John Piper aduce argumente solide că este mai bine să urmăm calea aceasta, decât să regretăm că ne-am irosit viaţa atunci când vom privi în urmă.
John Piper este pastor la Biserica Baptistă Betleem din Minneapolis, Minnesota încă din 1980. El a crescut însă în Carolina de Sud şi a studiat la Wheaton College, unde a simţit pentru prima dată chemarea lui Dumnezeu pentru lucrare. A obţinut diplome de la Seminarul Teologic Fuller şi Universitatea din Munchen.
Lucrarea de predicare, spune John Piper, este lucrarea centrală a vieţii mele. Rugăciunea mea este ca prin această lucrare şi prin tot ceea ce fac în rest să aduc multă slavă Dumnezeului nostru şi Mântuitorul Isus Hristos să fie preamărit pe măsură ce tot mai mulţi oameni ajung să trăiască în ascultarea credinţei din ce în ce mai profund.
John Piper este autorul a peste 30 de cărţi, iar materialele rezultate în urma a peste 25 de ani de predicare şi învăţătură sunt disponibile gratuit pe site-ul desiringGod.org., inclusiv o parte din cărţile lui în format pdf.
Printre cele apărute şi în limba română se numără Supremaţia lui Dumnezeu în predicare, Să se bucure popoarele!, Însetat după Dumnezeu, Când nu-L doresc pe Dumnezeu, Ce pretinde Isus de la lume şi Nu-ţi irosi viaţa. Puteţi găsi acest volum în engleză, în format pdf, pe site-ul menţionat, desiringGod.org., de unde îl puteţi descărca gratuit.

Nu-ţi irosi viaţaJohn Piper aminteşte de multe ori biografiile oamenilor care şi-au trăit viaţa cu folos ca sursă de inspiraţie şi chiar îşi începe cartea cu prezentarea propriei sale experienţe de căutare a rostului vieţii. Tatăl său a fost un evanghelist înflăcărat, care i-a marcat copilăria şi de la care auzise multe povestiri, şi despre vieţi irosite, dar şi despre convertiri minunate şi oameni care L-au ales pe Dumnezeu. În tinereţea sa, însă, existenţialismul a început să atace peste tot. Această filosofie susţinea că existenţa precede esenţa şi era exact opusul educaţiei primite în familie şi în biserică. John Piper avea de ales între existenţialism şi drumul pe care îl urmase tatăl său. O serie de prelegeri ale lui Francis Schaeffer l-a convins de un fapt obiectiv în toată acea filosofie care nu ducea nicăieri: Dumnezeu există. Tot ce există depinde de El, inclusiv scopul existenţei. De asemenea, cartea lui C.S. Lewis, Creştinism pur şi simplu i-a arătat că noutatea nu înseamnă neapărat virtute şi nici ceea ce e vechi nu e neapărat rău. Scrierile lui Lewis demascau nebunia filosofiei generaţiei lui. Acestea l-au convins că trebuie să rămână pe calea adevărului obiectiv, pentru a nu-şi irosi viaţa. Şi tot atunci a aflat de Jonathan Edwards, care i-a conturat foarte mult viziunea despre Dumnezeu şi despre viaţa creştină şi a devenit pentru Piper cel mai important învăţător. Jonathan Edwards este cunoscut pentru deciziile sale luate în tinereţe, notate în jurnalul său, printre care şi hotătârea de a nu-şi irosi viaţa:
„Sunt hotărât să nu pierd niciodată nici un moment al vieţii, ci să le folosesc pe toate în cel mai bun mod cu putinţă.“
„Sunt hotărât să trăiesc cu toată puterea, în tot timpul vieţii mele.“
„Sunt hotărât să trăiesc în felul în care îmi voi dori să o fi făcut în clipa morţii.

În scrierea cărţii, John Piper pleacă de la propriile frământări din tinereţe în legătură cu rostul vieţii. Iată ce spune el:

Întrebarea de natură etică „dacă este ceva permis“ a pălit în faţa întrebării „care este lucrul cel mai important, lucrul esenţial?“. Gândul de a-mi clădi viaţa pe o moralitate minimală sau pe o semnificaţie minoră – o viaţă definită de întrebarea „ce-mi este permis?” – mi s-a părut de-a dreptul dezgustător. Eu nu voiam o viaţă minoră. Nu voiam să trăiesc la periferia realităţii. Voiam să înţeleg lucrul cel mai important despre viaţă şi pe acesta să-l urmăresc. Care era opusul irosirii vieţii? „Să am succes în carieră?” sau „să fiu fericit la maxim?“ sau „să realizez ceva măreţ?“, „să găsesc cel mai adânc înţeles şi cea mai adâncă semnificaţie în viaţă?“, „să ajut cât mai mulţi oameni cu putinţă?“ sau „să-L slăvesc pe Dumnezeu în tot ce fac?“ Există oare vreo idee, vreun scop, vreo ţintă, vreo esenţă a vieţii care să împlinească toate aceste visuri?

Iată răspunsul pe care l-a găsit. Scopul cu care trebuie să trăieşti este să arăţi în viaţa ta gloria lui Dumnezeu, iar inima ta să-şi găsească desfătarea în El. Motto-ul lui John Piper este „Dumnezeu este glorificat pe deplin în noi când noi suntem împliniţi pe deplin în El“.

Delectarea, desfătarea noastră în Dumnezeu nu era pentru noi doar o preferinţă sau o opţiune a vieţii: ea este singura pasiune a vieţii noastre. Căutarea fericirii în Dumnezeu şi glorificarea lui Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru.

Viaţa irosită este viaţa fără pasiune pentru supremaţia lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor şi pentru bucuria tuturor oamenilor. (…) Ne irosim vieţile când nu ne rugăm, nu gândim, nu visăm, nu plănuim şi nu lucrăm pentru a-L mări pe Dumnezeu în toate sferele de activitate ale vieţii.

Dumnezeu m-a creat – şi te-a creat şi pe tine – ca să trăim cu o pasiune unică, ce include totul şi transformă totul, anume pasiunea de a-L glorifica pe Dumnezeu prin a mă bucura şi a arăta suprema Lui măreţie în toate domeniile vieţii.

Dumnezeu este glorios, frumos şi măreţ în perfecţiunea-I felurită. El este infinit, etern şi neschimbat. El este Adevărul şi Dreptatea, Bunătatea, Înţelepciunea, Puterea şi Dragostea. Scopul existenţei noastre se revarsă din ceea ce este El în Sine.

Capitolul 3 al cărţii Nu-ţi irosi viaţa este unul dintre capitolele cheie, pentru că aici John Piper prezintă baza unei vieţi neirosite. Un indiciu se află în titlu: Lăudându-ne doar cu crucea lui Hristos, centrul strălucitor al gloriei lui Dumnezeu. Opusul irosirii vieţii este trăirea cu o singură pasiune. Pavel a fost un model de astfel de pasiune unică. El spunea: „Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.“ Şi „lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos“. Din această pasiune unică derivă şi cele mărunte. Pe parcursul epistolelor, Pavel mai menţionează şi alte lucruri cu care să se laude (necazuri, slăbiciuni, cu nădejdea învierii) şi totuşi toată lauda lui este însumată în lauda în cruce. Fără ea am fi pierduţi.

Moartea şi vărsarea sângelui lui Hristos sunt centrul strălucitor al slavei lui Dumnezeu. Nu putem ajunge la slava Tatălui decât prin Fiul. Toate promisiunile de desfătare veşnică la dreapta Sa ne vin doar prin credinţa în Isus Hristos.

Dacă n-ar fi crucea, tot ce ar exista ar fi judecata – pentru o perioadă ai beneficia de răbdare şi îndurare, iar apoi, dacă dai cu piciorul în ele, toată îndurarea îţi va sluji doar pentru a intensifica judecata. De aceea, orice lucru bun în viaţă şi orice lucru rău pe care Dumnezeu îl întoarce spre bine sunt daruri cumpărate cu sânge. Şi orice laudă – orice desfătare – ar trebui să fie o laudă în cruce.

Cum ne lăudăm cu crucea? Fiind pe cruce, ne răspunde John Piper: lăsându-L pe Hristos să trăiască în noi şi fiind răstigniţi faţă de lume, nelăsând ca păcatul să mai aibă influenţă asupra noastră.

Învăţăm să ne lăudăm cu crucea şi să ne bucurăm de cruce atunci când suntem pe ea. Şi până nu ne-am răstignit pe noi înşine pe această cruce, lauda noastră va fi în noi înşine.

Următoarele capitole devin mai practice, dar nu mai simple şi nici mai comode. John Piper aseamănă trăirea creştină cu viaţa în timp de război. Atunci oamenii sunt uniţi, sunt gata să ajute, îşi cunosc datoria şi răspund oricărei avertizări.. Pentru cauze mult mai mărunte, cum este câştigarea unui război, oamenii s-au jertfit ca urmaşii lor să aibă un viitor pământesc. Noi trebuie să luăm model de la ei şi să ne jertfim pentru ca cei din jur să aibă o bucurie veşnică, infinită, cu Dumnezeu. Să spunem şi noi ca autorul Epistolei către Evrei: „Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.“ Ne putem risipi viaţa întrebându-ne „ce e rău în filmul acesta, în muzica aceasta, în aceşti prieteni, în acest restaurant sau mod de relaxare?” în loc să ne întrebăm „cu ce mă ajută asta să-L preţuiesc mai mult pe Hristos, să-L cunosc mai mult?“. Însă de stilul nostru de viaţă depinde credibilitatea lui Hristos în lume.

Stilul de viaţă din vreme de război înseamnă că există o cauză măreaţă şi importantă pentru care merită să jertfeşti din ce ai şi să te jertfeşti şi pe tine însuţi.

Ultimul capitol al cărţii Nu-ţi irosi viaţa se referă la lucrarea de misiune. Însă, înainte de acest capitol, John Piper discută despre glorificarea lui Dumnezeu la locul nostru de muncă. Nu toţi creştinii trebuie să plece ca misionari sau să devină pastori pentru a-I sluji lui Dumnezeu. De aceea, acest capitol practic, cu titlul „Onorându-L pe Hristos de la 8 la 5“ a fost pentru mine cel care m-a ajutat şi m-a influenţat cel mai mult. Locurile noastre de muncă sau de studiu sunt locuri unde se poartă bătălii spirituale dar şi mijloace prin care Împărăţia lui Dumnezeu să se răspândească. Secular nu înseamnă rău, ci strategic. Isus S-a rugat lui Dumnezeu: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

Ţelul nostru este de a-L glorifica cu bucurie pe Hristos – să-L facem să arate glorios prin tot ce facem. Lăudându-ne în cruce, ţelul nostru este să ne bucurăm mărindu-L pe Domnul prin modul în care lucrăm.

Dacă lucrezi în felul în care lucrează lumea, îţi iroseşti viaţa, indiferent cât de bogat ajungi. Însă dacă munca ta creează o reţea de relaţii care duce la izbăvirea unora, la împodobirea Evangheliei slavei lui Hristos, bucuria ta va dura veşnic şi Dumnezeu va fi înălţat în bucuria ta.

Îl poţi glorifica pe Dumnezeu prin părtăşia cu El la locul de muncă, folosind cu bucurie creativitatea şi hărnicia, care sunt opera Lui, folosind locul de muncă ca o confirmare a slavei lui Hristos prin integritatea ta, performanţa, amabilitatea ta, folosind banii spre a-i face bucuroşi pe alţii în nevoie şi folosind relaţiile pentru a le arăta dragoste colegilor şi a le vorbi despre Dumnezeu. Fiind creştini, trebuie să ne întrebăm nu numai care ne sunt calităţile, ci şi unde e nevoie de ele, iar apoi să riscăm să ne ducem în acele locuri unde este nevoie de abilităţile noastre.

Tu nu-ţi iroseşti viaţa prin locul în care lucrezi, ci prin felul cum te comporţi sau prin motivaţia pentru care te găseşti acolo.
Creştinii nu se duc doar la serviciu. Ei se duc la serviciu cu Dumnezeu. Ei nu fac doar o muncă. Ei fac o muncă cu Dumnezeu. Dumnezeu este cu ei.

Dacă vom lucra doar pentru a ne susţine viaţa – dacă lucrăm pentru mâncarea pieritoare – ne vom irosi vieţile. Dar dacă lucrăm având asigurarea dulce că Dumnezeu va îngriji de toate trebuinţele noastre – că Hristos a murit ca să ne asigure toate binecuvântările pe care nu le merităm – atunci toată munca noastră va fi o muncă a dragostei şi o laudă în crucea lui Hristos şi doar în ea.

Iată câteva cuvinte din rugăciunea lui John Piper din finalul cărţii:

Fie ca singura voastră laudă să fie cu crucea lui Hristos şi să puteţi spune, cu încredere dulce, că pentru voi a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.

Fă-ne să căutăm mai întâi Împărăţia Ta şi să lăsăm celelalte lucruri să ne vină după cum voieşti Tu. Ajută-ne să ne îndreptăm înspre nevoi, nu înspre uşurinţă. Ajută ca siguranţa noastră fermă şi definitivă în Hristos să ne facă în stare să ne riscăm casele şi sănătatea şi banii pe pământ. Ajută-ne să vedem că dacă încercăm să ne păstrăm bogăţia – în loc s-o folosim pentru a dovedi că nu constituie un dumnezeu pentru noi – ne vom irosi vieţile, oricât succes am avea.

Închei cu mesajul unui tablou din casa părinţilor autorului, mesaj care i-a marcat întreaga activitate:
„Doar o singură viaţă care curând va fi trecut; doar ce e pentru Hristos făcut va avea conţinut.“

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s