Un strop de viaţă #85


Certitudinea că Dumnezeu este mereu aproape de noi, prezent în orice colţ al lumii Sale, mai aproape de noi decât chiar gândurile noastre, ar trebui să ne menţină mai tot timpul într-o stare de înaltă fericire morală. Dar nu tot timpul. Nu ar fi cinstit să promitem fiecărui credincios o stare de continuă jubilaţie şi ar fi nerealist să ne aşteptăm la aşa ceva. Însă certitudinea că nu suntem niciodată singuri potoleşte marea zbuciumată a vieţii noastre şi aduce pace sufletului nostru.

A.W. Tozer, Cunoaşterea Celui Preasfânt

„Cunoaşterea Celui Preasfânt“ de A.W. Tozer


Cunoaşterea Celui PreasfântCum crezi că este Dumnezeu? Este Dumnezeul pe care Îl cunoşti tu creat după chipul şi asemănarea ta sau este ceva mai mult? Ce putem cunoaşte despre Dumnezeu? Autorul Aiden Wilson Tozer ne răspunde la aceste întrebări şi la alte câteva în cartea sa intitulată Cunoaşterea Celui Preasfânt.

Mesajul acestei cărţi nu-şi trage rădăcinile din timpurile noastre, dar este adecvat lor şi cerut de o situaţie care există în Biserică de mai mulţi ani şi care se înrăutăţeşte constant. Mă refer la pierderea conceputului de maiestate din gândirea religioasă generală. Biserica a abandonat concepţia înaltă despre Dumnezeu pe care o avea cândva şi a înlocuit-o cu una atât de ieftină şi de lipsită de demnitate, încât aceasta a ajuns cu totul nevrednică de oamenii inteligenţi care vor să se închine cu adevărat, spune Tozer. Continuă lectura „„Cunoaşterea Celui Preasfânt“ de A.W. Tozer”

Un strop de viaţă #84


Isus spune că împărăţia Tatălui Său nu este o colonie pentru cei autoîndreptăţiţi, şi nici pentru cei care pretind că deţin un secret de stat pentru mântuire. Împărăţa nu este o suburbie exclusivistă, bine pusă la punct, cu reguli snoabe pentru cei care pot locui acolo. Nu, împărăţia este pentru o categorie mult mai largă şi mai simplă de oameni care înţeleg că sunt păcătoşi pentru că au cunoscut deriva şi durerea eşecului moral.

Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor

Un strop de viaţă #83


Mielul cel înjunghiat – simbolul slăbiciunii – stă în centrul tronului lui Dumnezeu, simbolul puterii. Acesta este cel mai mare paradox şi cel mai profund adevăr din univers. Puterea prin slăbiciune se află până şi în centrul misterului Dumnezeului Atotputernic. Şi astfel, Biserica din acest nou secol este chemată din nou să Îl urmeze pe Isus Hristos, Lumina lumii, şi să găsească moduri noi de a intona cântarea Mântuitorului nostru: „Împărăţia, shalomul apropiat al lui Dumnezeu, este acum la dispoziţia tuturor prin Mine.”

Steve Chalke, Alan Mann, Mesajul pierdut al lui Isus

Un strop de viaţă #82


Credinţa adevărată este antiteza vieţii călduţe: implică întotdeauna o nemulţumire profundă faţă de starea noastră prezentă.

Credinţa constă în faptul că îl vrei pe Dumnezeu şi îţi doreşti să nu mai vrei altceva.

Brennan Manning, Evanghelia vagabonzilor