Cel mai bun slujitor al Tău este acela care nu urmăreşte să audă de la Tine mai mult decât a voit el însuşi, ci mai degrabă să vrea să facă ce a auzit de la Tine. Întăreşte-mă şi pe mine, ca să pot! Dă-mi ceea ce porunceşti şi porunceşte ceea ce vrei.
Sf. Augustin, Confesiuni
Comunitatea este locul în care ne sunt descoperite limitele, temerile şi egoismul. Când suntem singuri, putem crede cã iubim pe toatã lumea. Acum, când suntem cu alţii, trãind cu ei tot timpul, ne dãm seama cât suntem de incapabili de iubire, cât de multe le refuzãm altora, cât suntem de închişi în noi.
John Ortberg, Toţi sunt normali până ajungi să-i cunoşti
Fă să găsesc în tine plăceri mai mari decât toate ispitele cărora mă supuneam, să te iubesc mai presus de orice şi să strâng în braţe mâna ta cu întreg adâncul sufletului meu, pentru ca tu să mă fereşti de orice ispită, până la sfârşitul zilelor mele. Iată, Doamne, tu eşti împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ţie să-ţi fie închinate toate învăţăturile folositoare, pe care le-am desprins când eram copil, ţie să-ţi slujească faptul că ştiu să vorbesc, să scriu, să citesc şi să socotesc.
Sf. Augustin, Confesiuni
Astăzi vă aduc în atenţie cartea şi personalitatea unei figuri importante din istoria timpurie a creştinismului, un om a cărui operă este citată până în ziua de azi de mulţi autori creştini contemporani şi nu numai. Este vorba de Sfântul Augustin şi cartea sa intitulată Confesiuni.
Aurelius Augustinus s-a născut în Thagaste, la 13 noiembrie 354 în provincia nord-africană Numidia. Augustin pleacă la 17 ani la Cartagina pentru studii. O nouă etapă în viaţa lui Augustin se deschide în anul 383 când, la vârsta de 29 de ani, se află la Roma, în căutarea unui post care să-i permită împlinirea visului patern: cariera politic-administrativă. Acolo se întâlneşte cu Sfântul Ambrozie, care va deveni mentorul său şi cel care îl va îndrepta spre credinţa creştină.
În sâmbăta Paştilor anului 384, la vârsta de 33 de ani, Augustin primeşte botezul în prezenţa Sfântului Ambrozie, alături de câţiva alţi prieteni apropiaţi.
Augustin a scris mult în timpul vieţii sale, multe dintre operele sale vizând combaterea ereziilor vremii sau clarificarea şi definirea unor concepte creştine. Cartea pe care o avem în vedere astăzi, Confesiuni, este poate cea mai cunoscută dintre operele Sfântului Augustin. Ea a fost scrisă în ultimele luni ale anului 397 şi primele luni ale anului următor. Augustin avea atunci în jur de 44 de ani, şi trecuseră 11 ani de la botez. Continuă lectura „„Confesiuni“ de Sfântul Augustin”
Cibernetica a dovedit peremptoriu ceea ce progresul neîncetat al ştiinţelor dezvăluia cu încetul: implicata, absoluta necesitate a unui Mare Programator. […] Codul genetic? Fixat şi, invariabil, programat. Constituţia atomului? Numai după anumite modele arhetipale, programate. Limbajul? Structurat şi el, ca inconştientul, după program. Invarianţa speciilor? Tot dovada unor limite prevăzute. Reţeaua legăturilor de rudenie? Cu numeroase variante, dar nu infinite, deci iar structuri, programare.
Acestea sunt viziuni cibernetice ale lumii, adică tot atâtea recunoaşteri ale unor modele. Să fie toate spontane şi întâmplătoare? Aida de! Cibernetica este suprema dovadă raţional ştiinţifică a creaţiei, noţiunea universală de programare nu mai îngăduie nicio îndoială cu privire la existenţa Creatorului. Ceea ce, desigur, nu curpinde şi necesitatea unui mântuitor şi a întrupării sale. Acestea rămân mai departe sub semnul libertăţii, sunt actul nostru cel mai de preţ, mai specific diferenţiator şi mai anti-entropic: actul de credinţă.
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
CARTEA E O VIAȚĂ 