Un strop de viaţă – Pagina 70

Un strop de viață pentru părinți #9

…părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.

Efeseni 6:4

Cu alte cuvinte, nu îi înfuria pe copiii tăi până la punctul în care devin descurajați și pierzi abilitatea de a ajunge la inimile lor.

„În schimb, creșteți-i!”

Asta nu se face cu o carte, un film sau o aplicație nouă. Nu se întâmplă trimițându-i pe copii la școala duminicală, un club biblic sau într-o tabără. Nu putem să delegăm creșterea altei persoane sau unui program. Numai noi, ca părinți, putem să ne creștem copiii. De aceea, Pavel face o poruncă din asta, nu o sugestie sau o opțiune – este o chestiune de supunere, nu de preferință.

[modelul după care ne-am crescut copiii se poate încadra în următorul acrostih – GIFTS = daruri] Darurile vieții (LifeGIFTS) pe care li le-am dat copiilor noștri spre creșterea lor au fost Harul (Grace), Inspirația (Inspiration), Credința (Faith), Instruirea (Training) și Slujirea (Service).

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Părinții Bisericii #8 – Origen

Despre Origen se pot scrie (și s-au scris) volume întregi, care să-l laude pentru geniul său sau, dimpotrivă, să-l acuze pentru devierile sale. El ne stă drept avertisment față de de zelul care nu are o temelie teologică solidă, față de tendința speculativă de interpretare a textelor scripturistice dusă prea departe, dar și față de pericolul răstălmăcirii textului scos din context – așa cum s-a întâmplat chiar cu pasaje din operele lui Origen.

Continuă lectura

Un strop de viață în preajma Paștelui #1

Astăzi, pentru o parte din creștinătate, începe Postul Paștelui.

Conform profesorului și teologului Paul Evdokimov, modalitățile ascezei reflectă epoca. Pentru noi, asceza ar fi mai degrabă repaos impus, disciplina calmului și a tăcerii, periodic și regulat, unde omul regăsește facultatea de a se opri pentru rugăciune și contemplare, chiar în inima tuturor zgomotelor lumii și, mai ales, să înțeleagă prezența celorlalți. Postul, ca opus al macerației pe care omul modern și-o impune, ar însemna renunțarea la prisos, împărțirea lui cu cei săraci, un echilibru surâzător.

Așadar, oricare ar fi modalitatea în care am posti, fie că este vorba de mâncare, sau de agitație și zgomot, sau de rețelele de socializare, sau altele pe care le considerăm înrobitoare, ne dorim să medităm împreună la Cuvântul lui Dumnezeu și la relația noastră cu El, cu ajutorul cărții lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”. Să ne alăturăm, așadar, lui Henri Nouwen (pe care l-am mai întâlnit deja cu cartea „Întoarcerea Fiului Risipitor”) într-un pelerinaj prin zilele postului, printr-o serie de meditații care să ne îndemne să punem, în această perioadă, mai mult timp deoparte pentru rugăciune și reflecție – de luni până vineri, pe blogul nostru.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #7

Fiecare biserică ar trebui să fie o societate fără datorii, în care să ne iubim unii pe alții, căci suntem iubiți; în care să ne acceptăm unii pe alții, căci suntem acceptați; în care să ne arătăm har unii altora, deoarece ni s-a arătat har, deoarece am cunoscut bucuria de a-L vedea pe Stăpân, rupând chitanța cu ce am cheltuit și nu am plătit. A fost anulată. Nu mai adaugă nimic la ea, nu spune: „Îți mai dau ceva timp să o plătești.” Și astfel, pentru că El ne-a eliberat, îi putem elibera și noi pe alții, punând astfel în mișcare harul și dragostea. Apostolul Pavel a spus toate acestea în cuvintele: „Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții” (Romani 13:8).

David A. Seamands – Leac pentru suflete vătămate

Un strop de viață pentru părinți #8

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! Psalmii 90:12

Cuvântul ebraic pentru „a număra” poate însemna și „a pregăti”, deci Moise ar putea să spună și „învață-ne să ne pregătim zilele”. Sau, ca să vorbim în limbaj normal, „Arată-ne cum să ne planificăm viețile astfel încât să-Ți fim pe plac, Doamne.”

O viață plină și plină de sens nu va apărea din întâmplare, ci în urma planificării pline de grijă și a unei inimi care s-a întors să-L urmeze pe Dumnezeu.

Noi îi învățăm să se gândească la Dumnezeu nu doar ca la o sursă impersonală a adevărului care trebuie cunoscut sau ca la creatorul regulilor care trebuie respectate, ci ca la Dumnezeul viu în care își vor găsi adevărata viață și cu care să dezvolte o relație reală.

Dacă e ceva ce ne învață Scriptura cu privire la creșterea copiilor asta este faptul că cea mai importantă slujbă a noastră este să-i călăuzim pe copii pe calea vieții cu Dumnezeu. De aceea este foarte important să-L vadă pe Dumnezeul cel viu în casele noastre.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent