Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #16


Ce este păcătosul? Este un om ca orice om, care își dorește viața, însă neîncetat agonisește moarte întru sine. Sau, este un om care își dorește sănătate, dar neîncetat ia otravă. Oare îl vei pizmui?
Dacă îl pizmuiești pe cel păcătos, care aleargă după umbrele cele trecătoare ale acestei lumi, îi ești tovarăș în nebunie. El este fără de minte pentru că vrea să prindă ceea ce nu poate ține, iar tu din pricină că îți otrăvești inima prin pizmă. Dacă îți pare rău pentru el și îl îndrepți, îi faci bine și lui, și ție – îți întărești inima și pe a lui o tămăduiești.
În această săptămână a Postului, lărgește-ți inima ca să iasă toată zavistia. Gândește-te oare cu câte mii s-ar împuțina răutățile din patria ta dacă ar pieri pizma dintre oameni? Și cât s-ar împuțina certurile și iubirea de sine? Și cât s-ar împuțina vărsările de sânge și urâciunea? Doar de n-ar fi zavistia!
Ia seama să nu te înșeli! Zavistia nu se înfățișează sub numele ei cel adevărat. Iubirea de arginți se ascunde sub numele chiverniselii, beția sub numele iubirii de prieteni, jocurile de noroc sub numele divertismentului iar zavistia sub numele dreptății și al egalității. Și în tine însuți, zavistia se înfățișează ca o revoltă împotriva nedreptății și a inegalității. O, fiul meu, ia seama să nu te înșeli! Tot tâlharul ce vine la ușă strigă: Eu sunt binefăcătorul și prietenul tău! Păzește-te să nu te înșele glăsuirea lui și nu deschide ușa.


Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #15


De ce se închid norii când câmpiile sunt însetate de ploaie, şi se deschid atunci când câmpiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s-a tulburat şi şi-a lepădat rânduiala.
Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pământului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au urâţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.
Ştii tu oare, fiule, de ce s-au înmulţit bolile şi înfricoşatele molime? Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.
Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pământ şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cârtiţele? Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.

Sfântul Nicolae Velimirovici- Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #13


Domnul nostru ne-a îndemnat pe toți și a poruncit: „Privegheați!” (Mt. 25:13). Niciun cuvânt al vreunei rudenii or prieten al nostru nu are un astfel de preț precum cuvintele Sale cele dinainte de moarte. Aceste cuvinte le avem spre pomenire de multă vreme și le prețuim ca pe un legământ. „Privegheați!” este cuvântul Celei mai apropiate Rudenii ale noastre și al Celui mai mare Prieten al nostru. Acestea sunt cuvintele lui Hristos, rostite înainte de moarte, cuvinte de legământ. Osândit la moarte, El n-a purtat grijă de Sine, ci de cei care au rămas după El – așadar, și de noi. Dacă dorim să împlinim desăvârșit porunca lui despre priveghere, se cuvine să priveghem îndoit: mai întâi asupra sufletului nostru, iar apoi și asupra sufletelor împreună-călătorilor și rudeniilor noastre în această viață. Căci tot El a grăit și următorul cuvânt: „Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte” (Apocalipsa 3:2)
Așadar, să-L ascultăm pe Mântuitorul nostru și să veghem mai întâi asupra sufletului nostru, iar apoi asupra sufletului aproapelui nostru. Să vedem ce avem și ce nu avem în suflet. Să vedem și să cercetăm sufletul nostru în fiece ceas, să-l îmbogățim în Dumnezeu și pentru Dumnezeu, ca să fim gătiți și pregătiți pentru acel ceas când se vor auzi strigătele și vaietele: „iată Mirele vine!” Amin.


Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în Marele Post. Călăuză duhovnicească spre Înviere

Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #10


Un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit”. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Luca 19

Există mai multe aspecte ale acestei lecturi evanghelice despre Zacheu care se referă la propria noastră intrare în deșert.
Mai întâi, să avem dorința arzătoare a lui Zacheu. El nu stă fără rost așteptând să-L vadă pe Domnul, doar-doar va trece pe acolo. Ci se spune că el Îl căuta pe Domnul; există un sens al iminentei sosiri a Domnului și un sens al așteptării lui Zacheu, dorința arzătoare de a-L căuta, de a-L găsi într-un mod activ. Doar dacă abordăm în acest mod perioada Postului, nu într-un sens de presimțire rea, așteptând cu teamă venirea Lui, bucurându-ne în grabă de toate lucrurile la care știm că ni se va cere să renunțăm – nu astfel, ci cu dorința arzătoare de a-L vedea limpede pe Hristos. Numai prin propria noastră căutare speranțele noastre vor fi împlinite prin Postul cel Mare, și ca Zacheu, vom primi mai mult decât am fi așteptat vreodată.
Dacă nu avem nicio dorință și nicio râvnă sinceră, atunci ei bine, vom învăța și vom primi la fel de puțin prin post și prin sărbătoarea care urmează. Săptămânile acestea sunt ca încălzirea dinaintea unei curse care urmează să aibă loc; trebuie să începem, chiar și acum, să pornim a ne pregăti pentru ceea ce se așteaptă de la noi.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #10”

Un strop de viață în preajma Paștelui #1


Astăzi, pentru o parte din creștinătate, începe Postul Paștelui.

Conform profesorului și teologului Paul Evdokimov, modalitățile ascezei reflectă epoca. Pentru noi, asceza ar fi mai degrabă repaos impus, disciplina calmului și a tăcerii, periodic și regulat, unde omul regăsește facultatea de a se opri pentru rugăciune și contemplare, chiar în inima tuturor zgomotelor lumii și, mai ales, să înțeleagă prezența celorlalți. Postul, ca opus al macerației pe care omul modern și-o impune, ar însemna renunțarea la prisos, împărțirea lui cu cei săraci, un echilibru surâzător.

Așadar, oricare ar fi modalitatea în care am posti, fie că este vorba de mâncare, sau de agitație și zgomot, sau de rețelele de socializare, sau altele pe care le considerăm înrobitoare, ne dorim să medităm împreună la Cuvântul lui Dumnezeu și la relația noastră cu El, cu ajutorul cărții lui Henri Nouwen, „Show Me the Way: Daily Lenten Readings”. Să ne alăturăm, așadar, lui Henri Nouwen (pe care l-am mai întâlnit deja cu cartea „Întoarcerea Fiului Risipitor”) într-un pelerinaj prin zilele postului, printr-o serie de meditații care să ne îndemne să punem, în această perioadă, mai mult timp deoparte pentru rugăciune și reflecție – de luni până vineri, pe blogul nostru.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #1”
%d blogeri au apreciat: