Un strop de viaţă – Pagina 58

Părinții Bisericii #17 – Chiril al Alexandriei

Strălucirea iubirii este în noi chipul Mântuitorului Hristos. – Chiril al Alexandriei

Despre viața lui Chiril de dinainte de anul 412, când ajunge Patriarh al Alexandriei, ca urmaș al unchiului său Teofil, se știe prea puțin. Se pare că s-a născut în jurul anului 378 într-o localitate mică din Egipt, a avut parte de o educație bună în retorică, gramatică, dar și studii biblice, cunoscând opera scriitorilor Bisericii Alexandriei, dar și a lui Origen sau Eusebiu de Cezareea. A preluat patriarhatul unui oraș cosmopolit, centru economic și cultural, însă în care animozitățile dintre diferitele partide creștine, evrei și păgâni luau adesea forme violente. Chiril s-a remarcat, însă, prin multe opere de tâlcuire a cărților Sfintei Scripturi și de apărare a credinței împotriva arianismului – care continua să aibă adepți și în vremea lui, și a nestorianismului.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #16

Îmbrățișarea ambiguității reprezintă o provocare față de nevoia noastră de a înțelege și a controla realitatea. La urma urmei, cu toții suntem făpturi raționale, având un intelect dăruit de Dumnezeu. Când începem să îmbrățișăm ambiguitatea, devenim mai puțin rigizi, devenim mai moi, devenim mai buni. Creștinismul nu are sarcina să ofere răspunsuri facile la fiecare întrebare, ci să ne facă treptat conștienți de taină. Dumnezeu nu este atât obiectul cunoașterii noastre, cât este cauza uimirii noastre. Acest lucru este foarte dificil pentru noi fiindcă suntem ființe raționale și avem nevoie de o apologie pentru credința noastră. În același timp, avem nevoie de capacitatea de a spune „Nu știu. Sunt dispus să intru în taină cât pot eu de mult”.

Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare

Un strop de viață pentru părinți #17

Copiii care sunt răsfățați, menajați și cărora li se permite mereu să facă ce vor ei foarte probabil vor crește având o atitudine egoistă că totul li se cuvine. Copiii care sunt controlați, crescuți cu duritate și cărora nu li se oferă niciun har sau libertate foarte probabil vor deveni plini de resentimente, nesiguri și furioși. Copiii care sunt iubiți, călăuziți și cărora li se oferă libertatea de a fi cine sunt foarte probabil vor deveni încrezători, siguri și iubitori.
Este vorba despre a le pregăti și forma voința pentru momentul în care vor trebui să-L aleagă pe Isus înaintea sinelui și să îi înveți care sunt binecuvântările și beneficiile ascultării de voia lui Dumnezeu.
A forma voința copiilor pentru a-ți răspunde ție și lui Dumnezeu înseamnă a-i pregăti să fie gata să Îi răspundă lui Dumnezeu pentru „a face voia Lui”, atât prin a-L accepta pe Isus ca Mântuitor, cât și prin a I se supune ca Domn al lor.
Pentru un părinte dătător de viață, a forma voința copiilor înseamnă a le influența inimile să vrea să facă voia lui Dumnezeu. Nu le formezi voința copiilor tăi doar ca să poată lua decizii bune; le formezi voința astfel încât ei să fie pregătiți să facă voia lui Dumnezeu când e cunoscută clar și să acționeze pe baza principiilor biblice atunci când nu este.
Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Părinții Bisericii #16 – Chiril al Ierusalimului

Distrus de către romani în timpul celor două războaie din 66-70 și 132-135, Ierusalimul a reușit, în cel de-al patrulea secol, să își recapete poziția apostolică de centru puternic al creștinismului. Acest fapt a marcat drumul către recunoașterea Ierusalimului drept una dintre cele cinci Biserici „patriarhale” recunoscute, pe lângă Alexandria, Antiohia, Constantinopol și Roma. Chiril se remarcă printre liderii Bisericii din Ierusalim. A influențat întreaga Biserică prin Catehezele sale, o expunere aproape completă a învățăturilor dogmatice ale Bisericii – de la Creație până la A doua venire, despre păcat, pocăință, botez și credință, precum și crezul apostolic – rezumatul întregii învățături creștine, acestea fiind adresate catehumenilor, celor ce se pregăteau pentru botez. Deși catehezele au fost scrise într-o formă mai degrabă populară decât științifică, ele au fost alcătuite cu mare grijă pentru catehumeni, fiind accesibile și practice, prezentând învățăturile în mod gradat, pentru o aprofundare treptată a acestora.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #15

Timpul nu ne este dat ca să-l irosim. Timpul ne este dat pentru a-l transforma și transfigura. De aceea, rostul timpului se descoperă în riscul de a iubi, în relații, în răspunsul și deschiderea față de celălalt. Noi încercăm să folosim timpul dăruit de Dumnezeu pentru a fi cât de poate de conștienți și uniți cu El și apoi pentru a face ceea ce ne-a lăsat să facem pe acest pământ. Timpul este un dar prin care să putem deveni mai mult o prezență vindecătoare.

Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare