Un strop de viață #642


Când ne prefacem că ne este bine, ne lipsim de relații autentice cu Dumnezeu, cu alții și cu noi înșine. Dar lamentația, o expresie sinceră a durerii, este o rugăciune pe care Dumnezeu nu o reduce niciodată la tăcere și nu o risipește.

Este o rugăciune autentică ce Îl invită pe Dumnezeu să ne întâlnească exact acolo unde ne aflăm, nu unde pretindem că suntem.

Este limbajul pentru cei credincioși, pentru că Îl cunoaștem pe Cel care ne ține durerea.

Și El nu ne reduce niciodată la tăcere strigătele. Chiar mai mult decât atât, El plânge cu noi.

Vor fi perioade în care fiecare dintre noi va plânge singur. Dar izolarea nu este pentru niciunul dintre noi destinația finală.

Adevărata putere nu este să pretinzi că totul este bine și să-i ții pe Dumnezeu și pe ceilalți la distanță. Adevărata putere este să-i facem pe ceilalți părtași durerii noastre. Adevărata putere este să mărturisim că avem nevoie de salvarea lui Dumnezeu din nou și din nou.

Pentru că Dumnezeu ne iubește prea mult ca să ne lase să plângem fără să ne salveze.

Esther Fleece, „A New Way to Pray: How To Talk to God When You’re Broken”

 

 

Un strop de viață #641


”E foarte important să vorbim, dar e foarte important să dăm mărturie din experiența noastră personală. Că oamenii din Scriptură au făcut… că unii din urmașii lor au fost martiri e bine. Ce facem însă eu și dumneata în lucrarea aceasta mare a lui Dumnezeu, care nu se poate baza numai pe câțiva oameni cu daruri strălucite, ci se bazează pe lucrarea pe care o face fiecare creștin convertit? Asta e întrebarea și fiecare dintre noi trebuie să-i dea un răspuns.”

Aurel Popescu, în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #640


Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale.

Acolo unde este ură, ajută-mă să aduc dragoste.

Unde este greșeală, iertare. Unde este neînțelegere, împăcare.

Unde este îndoială, credință.

Unde este disperare, speranță.

Unde este tristețe, bucurie.

Unde este întuneric, lumina Ta.

Dacă dăm, suntem îmbogățiți.

Dacă uităm de noi înșine, găsim pace.

Dacă iertăm, primim iertare.

Dacă murim, primim învierea veșnică.

Dă-ne pace, Doamne.

Sf. Francis din Assisi, Classic Quotation Collection

Un strop de viață #639


Există o carte care se numește „Taina momentului prezent”. Ideea acestei cărți este că Satan nu vrea ca tu să trăiești în prezent. Acesta este singurul loc în care te poți întâlni cu Dumnezeu, așa că Satan te trage înapoi în trecut, cu regretele tale. De asemenea, te trage spre viitor, făcându-te plin de teamă. Tu ai regrete din trecut, iar Satan nu te vrea în prezent. El vrea să trăiești în trecut, simțindu-te vinovat pentru ce ai făcut. De aceea trebuie să ne mărturisim păcatele și să ne pocăim, dar apoi să renunțăm la ele. În Psalmul 51, David își dă seama că tot ce are este tot ce a vrut Dumnezeu vreodată: sufletul său frânt, inima sa chinuită de remușcări. Tot ce avem de oferit este slăbiciunea noastră. Dar Dumnezeu o ia și o folosește. Pe toată!

Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele! Spăla-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăță-mă de pacatul meu! (Ps 51:1-2)

Michael Card, în If I Could Do It All Over Again, de Jon Gauger

Un strop de viață #638


Israeliții obișnuiau să strângă mană proaspătă în fiecare zi; nu li se permitea să o depoziteze. Putem extrage o lecție de-aici. Dacă vrem să fim puternici și plini de energie, trebuie să venim la Dumnezeu zilnic. Un om nu poate depozita o cantitate de har pentru viitor la fel cum nu poate mânca îndeajuns astăzi încât să-i ajungă pentru următoarele șase luni sau la fel cum nu poate inspira suficient aer în plămâni pentru a-i susține viața pentru următoarea săptămână. Trebuie să extragem din depozitele nelimitate de har ale lui Dumnezeu în fiecare zi după cum avem nevoie.

D.L. Moody, Classic Quotation Collection