Astăzi vă îndemnăm să descoperim o carte a unui autor foarte des citat în literatura creştină. Este vorba despre Gilbert Keith Chesterton, un scriitor, gânditor, jurnalist englez, creştin catolic din secolul al XIX-lea.

Este renumit pentru crearea personajului Fratele Brown, călugărul detectiv şi a unor cărţi precum Omul care era Joi, Ortodoxia şi The Everlasting Man. Cărţile lui cu mesaj apologetic, cum sunt Ortodoxia şi The Everlasting Man au fost şi continuă să fie o sursă de inspiraţie pentru mulţi autori creştini contemporani, dar şi cărţi datorită cărora unii dintre ei au fost atraşi spre creştinism.

OrtodoxiaAstăzi ne vom opri asupra cărţii intitulate Ortodoxia. O filosofie personală, scrisă în 1908, care a devenit o carte clasică pentru apologetica creştină. Este o influenţă şi o sursă pentru mulţi alţi autori şi poate veţi recunoaşte idei sau citate din Ortodoxie întâlnite la scriitori precum C. S. Lewis, Ravi Zacharias şi Lee Strobel în cărţi pe care le-am prezentat pe blog și în emisiunile noastre.

Ce este Ortodoxia? Într-un articol publicat de Chesterton, referitor la o altă carte a sa, Omul care era joi, el scrie: Criticii serioşi şi-ar putea rezolva multe probleme legate de ce anume este o carte, descoperind pur şi simplu ce pretinde acea carte că este. În cazul nostru, după cum spune şi subtitlul cărţii, Ortodoxia este o filosofie personală, o încercare de a explica nu dacă cineva poate crede în ceea ce afirmă creştinismul, ci modul în care el personal a ajuns să creadă. De aceea, la fel ca pentru orice altă carte, trebuie să avem în vedere îndemnul Bibliei: cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.

Aceste eseuri nu au alt scop decât să comenteze faptul real că teologia creştină esenţială (rezumată îndeajuns de bine de Crezul Apostolic) reprezintă cea mai bună sursă de vigoare şi de etică sănătoasă. Ele nu se doresc a fi un comentariu asupra problemei, cât se poate de fascinantă, dar total diferită, a autorităţii pe baza căreia se proclamă astăzi Crezul. Când se vorbeşte aici despre „ortodoxie“, cuvântul se referă la Crezul Apostolic, aşa cum era el înţeles de toţi cei care se intitulau creştini până foarte de curând, precum şi la conduita generală, de-a lungul istoriei, a celor care au îmbrăţişat acest Crez.

Deşi trăia în anul 1908, Chesterton scria din perspectiva unei lumi deja acaparate de relativism, scepticism şi confuzie, nu foarte diferită de cea în care trăim şi noi astăzi. Iată prima problemă pe care o ridică el și asupra căreia ne oprim astăzi:

Maeştrii moderni ai ştiinţei sunt foarte pătrunşi de nevoia de a începe orice investigaţie de la un fapt. Maeştrii vechi ai religiei erau la fel de pătrunşi de această necesitate. Începeau, aşadar, de la faptul păcatului – fapt tot aşa de concret precum, să zicem, cartofii. Fie că omul putea fi spălat de nişte ape miraculoase, fie că nu, cel puţin nu exista nicio îndoială asupra faptului că avea nevoie să fie curăţat.

Dar şi unii lideri religioşi din Londra, şi nu doar simplii materialişti, au început în zilele noastre să nege nu existenţa acelei ape, profund discutabilă, ci existenţa indiscutabilei murdării. Unii dintre noii teologi pun sub semnul întrebării păcatul originar, adică singura parte a teologiei creştine care poate fi într-adevăr dovedită.

În această situaţie remarcabilă, este limpede că nu poţi să mai porneşti de la faptul păcatului, cum procedau înaintaşii noştri. Tocmai acest fapt simplu, care pentru ei este limpede ca bună ziua, a fost diluat sau negat.

În opinia lui Chesterton, filosofia materialistă este mult mai limitativă decât orice religie. Într-un anumit sens, desigur, toate ideile inteligente sunt înguste. Nu pot fi mai largi decât ele însele. Un creştin nu este limitat decât în sensul în care şi un ateu este limitat. El nu poate considera creştinismul fals rămânând în acelaşi timp creştin; iar ateul nu poate considera ateismul fals rămânând în acelaşi timp ateu. Numai că există un sens foarte special în care materialismul are mai multe limitări decât spiritualismul.

Creştinul este total liber să creadă că există o cantitate considerabilă de ordine stabilă şi evoluţie inevitabilă în univers. Însă materialistul nu are voie să lase să intre în maşinăria sa impecabilă nici cel mai mic fir de spiritualitate sau de miracol. Creştinul recunoaşte că universul este divers şi chiar amestecat, la fel cum omul sănătos ştie că este o fiinţă complexă.

Omul sănătos ştie că este parte bestie, parte diavol, parte sfânt, parte cetăţean. Ba chiar mai mult, omul cu adevărat sănătos ştie că este în parte nebun. Însă lumea materialistului este foarte simplă şi solidă, exact aşa cum şi nebunul este foarte sigur că e sănătos. Materialistul este sigur că istoria nu a fost nimic altceva sau mai mult decât un lanţ al cauzalităţii. Materialiştii şi nebunii nu au niciodată îndoieli.

Atâta vreme cât ai parte de mister, ai parte de sănătate, spune autorul; când distrugi misterul, creezi maladia. Omul obişnuit a fost dintotdeauna sănătos la minte, fiindcă a fost întotdeauna un mistic. Întotdeauna şi-a luat libertatea de a se îndoi de zeii săi; însă el (spre deosebire de agnosticul zilelor noastre) şi-a luat şi libertatea de a crede în ei. A ţinut întotdeauna mai mult la adevăr decât la consecvenţă. Vederea sa spirituală este stereoscopică, precum cea fizică: el vede două imagini diferite în acelaşi timp, şi tocmai de aceea vede bine.

Tot secretul misticii este următorul: omul poate înţelege totul cu ajutorul a ceea ce nu înţelege. Logicianul maladiv se străduieşte să facă totul limpede şi reuşeşte să facă totul misterios. Misticul permite unui singur lucru să fie misterios, iar tot restul devine atunci limpede. Creştinul aşază sâmburele dogmei într-un întuneric central, dar de acolo se ramifică în toate direcţiile, producând din abundenţă sănătate naturală.

Problema acceptării supranaturalului și a păcatului nu este singura problemă abordată de autor. Urmăriți-ne pentru a descoperi și alte raționamente din cartea Ortodoxia. O filosofie personală de G.K. Chesterton.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s