Un strop de viaţă – Pagina 172

Un strop de viață #647

Credinciosul are o anumită logică a lui pentru că trăiește într-o lume a lui. Se spunea, în timpul comunismului, că noi suntem niște fanatici. Orice om este într-un anumit fel ”fanatic”. Ei erau comuniști ”fanatici”. Orice om trăiește într-un univers al lui. Un matematician trăiește într-o lume a numerelor. Ații trăiesc în lumea mașinilor. Și credinciosul: trăiește într-un univers al lui. Cel care nu face asta se programează singur pentru dezstru. Se condamnă să fie strivit de lumea celorlalți în care este silit să trăiască. Un artist trăiește într-o lume a lui. Și noi trebuie să ne construim o lume a convingerilor noastre. Trebuie să trăim în lumea lui Isus Hristos. Trebuie să considerăm că am fost înviați cu El și că am fost așezați deja să trăim în locurile cerești împreună cu Hristos. Universul acesta pe care-l clădim prin informațiile Scripturii este real. El vorbește despre Isus Hristos care se unește cu Biserica și formează un trup mistic, trupul Lui. Noi trebuie să ne transmutăm în acest univers hristic. Altfel, suntem expuși la lumea de afară.

Pavel Nicolescu, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #646

…mda, unii dintre noi am avut o zi grea, Doamne.

DAR – pentru cei ca noi nu există nicio zi grea, nicio perioadă grea și niciun drum greu care să ne devasteze atât de tare încât să ne fure portofelul plin de mulțumiri. Noi suntem cei care încă putem spune la sfârșitul zilelor grele: mulțumim, Doamne, că nu există nicio lacrimă care cade pe pământ care să nu fie prinsă în cer.

Noi suntem cei curajoși care rămânem în joc pentru că Tu ne ții în Hristos și putem sta în picioare în mijlocul imposibilului și să-Ți mulțumim pentru o credință care trece testul deznădejdii – pentru că Tu desparți Mările noastre Roșii și ne treci cu bine printr-un ocean de lucruri copleșitoare și ne ajuți să continuăm să mergem prin puterea Ta.

Noi suntem cei care la sfârșitul zilei putem spune: mulțumim că ești adăpostul moale în care ne scufundăm și în care găsim o pace care întrece orice pricepere – pentru că indiferent de ceea ce ne copleșește, sub noi sunt brațele Tale veșnice.

Și în niciun caz nu ne vei da drumul.

În Numele Singurului care ne-a iubit până la moarte, pentru viață…

în numele lui Isus, Amin.

Ann Voskamp

Un strop de viață #645

Fii cu băgare de seamă cu privire la cei ce intră în lucrare de dragul reputației,a banilor și cinstei. Cei care tânjesc după lumina rampei nu pot fi conducătorii-slujitori pe care Îi vrea Cristos. S-ar putea ca uneori Dumnezeu să-l ridice pe un om într-o poziție de influență, însă singurul motiv bun pentru lucrare este doar gloria și întâietatea lui Cristos (Col. 1:18). Cei care doresc înaintarea lor proprie sunt dăunători lucrării lui Cristos.

John MacArthur, De la obișnuit la extraordinar. Descoperă cum vrea să te folosească Dumnezeu

Un strop de viață #644

Locul acela în care te simți abandonat de toată lumea este de fapt locul în care Dumnezeu te-a pus ca să te întâlnești cu Cineva – cu El.

Ceea ce pare a fi abandonare este, de fapt, plasament. Nu ești niciodată abandonat într-un loc pentru a fi uitat – ci ai fost pus în acest loc pentru a fi găsit.

Ann Voskmap, Only the Good Stuff: Multivitamins for Your Weekend [01.07.17]

Un strop de viață #643

Dumnezeu este Stăpânul acestei lumi! Dumnezeu a creat o lume care este împotriva Lui! Și Dumnezeu a creat o lume în care L-a trimis să se întrupeze pe Fiul Lui, pentru ca lumea aceasta să-L respingă, să-L pună pe cruce și prin acest act criminal neînțeles de mintea omenească să ne ofere un ”Răscumpărător”! După părerea mea, teologia nu este așa mult o știință a răspunsurilor, ci o știință a întrebărilor, a tainelor. Într-o lume ca aceasta în care ne aflăm noi acum, în care Dumnezeu și tot ce este al Lui suferă, apostolii proclamă ”stăpânirea” lui Dumnezeu și dreptul Lui de proprietate în calitate de Creator al el. Lumea nu există în virtutea unei necesități absolute… ea poate la fel de bine să dispară. Ea este, dar nu este necesar să fie! Asta este marea minune: că Dumnezeu a creat o lume de care n-avea nevoie, o lume care I-a făcut probleme și a creat o lume pe are vrea s-o răscumpere, s-o mântuiască.

Pavel Nicolescu, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei