Când ne prefacem că ne este bine, ne lipsim de relații autentice cu Dumnezeu, cu alții și cu noi înșine. Dar lamentația, o expresie sinceră a durerii, este o rugăciune pe care Dumnezeu nu o reduce niciodată la tăcere și nu o risipește.

Este o rugăciune autentică ce Îl invită pe Dumnezeu să ne întâlnească exact acolo unde ne aflăm, nu unde pretindem că suntem.

Este limbajul pentru cei credincioși, pentru că Îl cunoaștem pe Cel care ne ține durerea.

Și El nu ne reduce niciodată la tăcere strigătele. Chiar mai mult decât atât, El plânge cu noi.

Vor fi perioade în care fiecare dintre noi va plânge singur. Dar izolarea nu este pentru niciunul dintre noi destinația finală.

Adevărata putere nu este să pretinzi că totul este bine și să-i ții pe Dumnezeu și pe ceilalți la distanță. Adevărata putere este să-i facem pe ceilalți părtași durerii noastre. Adevărata putere este să mărturisim că avem nevoie de salvarea lui Dumnezeu din nou și din nou.

Pentru că Dumnezeu ne iubește prea mult ca să ne lase să plângem fără să ne salveze.

Esther Fleece, „A New Way to Pray: How To Talk to God When You’re Broken”