Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viaţă #22

Dumnezeu foloseşte materialele şi genele omului natural, pe care le desparte şi le recombină cu propria Sa viaţă spirituală. Isus a făcut posibil acest schimb: naşterea din fecioară presupune că ADN-ul Lui a fost o împreunare a două ADN-uri: unul pe deplin dumnezeiesc şi unul pe deplin uman. Şi acum, prin uniune cu El, pot purta înăuntrul meu prezenţa lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului.

Din acest transfer de identitate vin multe responsabilităţi, pentru că atunci când acţionăm în lume, Îl supunem şi pe Dumnezeu acelei activităţi.

Nu pot concepe un argument mai lucid împotriva păcatului. Pavel nu recurge la un argument care să le inoculeze sentimentul vinovăţiei precum „Dumnezeu vă vede“, ci la conştiinţa matură a faptului că Îl Întrupăm pe Dumnezeu în lume. Aceasta este într-adevăr o povară grea.

O făptură atât de minunată de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand

Vezi şi postarea de aici.

„O făptură atât de minunată“ de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand

Philip Yancey a scris împreună cu Dr. Paul Brand trei cărţi speciale pentru cititorii fascinaţi de creaţia lui Dumnezeu şi pentru cei care vor să-i pătrundă mai mult tainele. Este vorba despre O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Său şi Darul durerii. Astăzi, vă propun să descoperim împreună prima carte din această serie, O făptură atât de minunată.

Dr. Paul Brand a fost un chirurg ortoped specializat în ortopedia mâinii, dar şi un specialist în lepră. El s-a născut în India din părinţi misionari, de origine britanică, şi a trăit acolo până la vârsta de 6 ani. Iniţial, Paul a vrut să devină constructor, în ciuda ofertei generoase a unui unchi de-al său de a-i plăti şcoala de medicină. Printr-o serie de evenimente şi împrejurări ajunge însă să facă şcoala de medicină şi să urmeze o carieră de doctor misionar. În 1946 pleacă din nou în India pentru ceea ce credea el că va fi o perioadă de un an, dar care se va transforma într-o şedere de 17 ani. În tot acest timp, el va lucra printre leproşi, căutând metode de a le uşura acestora suferinţa cauzată de lipsa celulelor nervoase responsabile cu durerea, va fonda un centru pentru a-i învăţa pe leproşi o meserie, va ţine cursuri şi va primi premii şi distincţii importante pentru contribuţiile sale în domeniu, printre care şi o distincţie din partea Reginei Elisabeta a Angliei.

Continuă lectura „„O făptură atât de minunată“ de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand”

Un strop de viaţă #20

Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb (Maleahi 3:6)

În ciuda tuturor variabilelor vieţii, există Unul care nu se schimbă. Există Cineva a cărui inimă nu se răzgândeşte, şi pe a cărui frunte nesiguranţa nu o poate brăzda.

Orice altceva s-a schimbat. Toate lucrurile se schimbă. Soarele îşi reduce luminozitatea odată cu trecerea timpului; lumea îmbătrâneşte. Cerurile şi pământul în curând vor trece. Ele vor pieri, învechindu-se ca o haină. Dar există Unul singur care are nemurirea, ai cărui ani nu au sfârşit şi în a cărui persoană nu există schimbare. Bucuria pe care marinarul o simte atunci când păşeşte pe mal, după ce a fost azvârlit încoace şi încolo, este desfătarea creştinului care, în mijlocul tuturor schimbărilor din această viaţă, îşi sprijină piciorul credinţei pe acest adevăr: „Eu, Domnul, nu mă schimb.“

Continuă lectura „Un strop de viaţă #20”

Un strop de viaţă #18

Luăm parte la biruinţă dacă suntem în Învingător. O lepădare sau, în limbajul categoric al Scripturii, o răstignire a eului natural, este paşaportul către viaţa veşnică. Nimic din ce n-a murit nu va avea parte de înviere. Iată deci cum rezolvă creştinismul antiteza dintre individualism şi colectivism. Pe de o parte, se opune mereu cu îndârjire individualismului nostru natural; pe de altă parte, le redăruieşte celor care abandonează individualismul o posesie veşnică a propriei fiinţe, ba chiar a trupurilor. Ca simple entităţi biologice, fiecare cu propria dorinţă de a trăi şi de a propăşi, suntem în aparenţă lipsiţi de importanţă; suntem praf şi pulbere. Dar ca mădulare în Trupul lui Hristos, ca pietre şi stâlpi în templu, ni se garantează identitatea de sine veşnică şi vom ajunge să ne amintim de galaxii ca de nişte poveşti de demult.

C.S.Lewis, în eseul „Mădulare unii altora“, din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism

Un strop de viaţă #16

Societatea în care un creştin este chemat să intre în momentul botezului nu este un colectiv, ci un Trup. Suntem chemaţi de la bun început să fim împreună: cei creaţi şi Creatorul, muritorii şi Nemuritorul, păcătoşii răscumpăraţi şi Răscumpărătorul fără de păcat. Prezenţa Lui, interacţiunea dintre El şi noi se cuvine să fie factorul dominant prin excelenţă în viaţa pe care trebuie să o trăim în Trup; şi orice concepţie despre părtăşia creştină care nu este în primul rând părtăşie cu El nu are valoare. (…) Jertfirea intimităţii egoiste care ni se cere zilnic este răsplătită însutit prin adevărata creştere a personalităţii pe care o insuflă viaţa Trupului. Cei care sunt mădulare unii altora devin diferiţi în aceeaşi măsură în care sunt diferite mâna şi urechea. Iată motivul pentru care persoanele lumeşti sunt caracterizate de o similaritate atât de monotonă, prin comparaţie cu varietatea aproape fantastică a sfinţilor. Ascultarea este drumul către libertate, smerenia, drumul către plăcere, unitatea, drumul către personalitate.

C.S.Lewis, în eseul „Mădulare unii altora“, din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism