O făptură atât de minunatăPhilip Yancey a scris împreună cu Dr. Paul Brand trei cărţi speciale pentru cititorii fascinaţi de creaţia lui Dumnezeu şi pentru cei care vor să-i pătrundă mai mult tainele. Este vorba despre O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Său şi Darul durerii. Astăzi, vă propun să descoperim împreună prima carte din această serie, O făptură atât de minunată.

Dr. Paul Brand a fost un chirurg ortoped specializat în ortopedia mâinii, dar şi un specialist în lepră. El s-a născut în India din părinţi misionari, de origine britanică, şi a trăit acolo până la vârsta de 6 ani. Iniţial, Paul a vrut să devină constructor, în ciuda ofertei generoase a unui unchi de-al său de a-i plăti şcoala de medicină. Printr-o serie de evenimente şi împrejurări ajunge însă să facă şcoala de medicină şi să urmeze o carieră de doctor misionar. În 1946 pleacă din nou în India pentru ceea ce credea el că va fi o perioadă de un an, dar care se va transforma într-o şedere de 17 ani. În tot acest timp, el va lucra printre leproşi, căutând metode de a le uşura acestora suferinţa cauzată de lipsa celulelor nervoase responsabile cu durerea, va fonda un centru pentru a-i învăţa pe leproşi o meserie, va ţine cursuri şi va primi premii şi distincţii importante pentru contribuţiile sale în domeniu, printre care şi o distincţie din partea Reginei Elisabeta a Angliei.

În 1966 familia Brand se va muta în America, unde Paul va continua să lucreze tot printre leproşi şi să primească distincţii importante cum ar fi Premiul Damian-Dutton pentru contribuţii deosebite în prevenirea disabilităţilor cauzate de lepră, Medalia de Chirurg General şi titlul de preşedinte al Misiunii Internaţionale pentru Lepră.

Philip Yancey a fost cel care l-a căutat pe Dr. Brand, în timp ce se documenta pentru cartea sa, Unde este Dumnezeu când sufăr?. În acea perioadă a descoperit un eseu scris de Dr. Brand, intitulat Darul durerii. Yancey a fost uimit să vadă că există oameni care îşi doresc să poată simţi durerea, în contextul în care el avea de-a face cu oameni care se plângeau de ea. Aşadar, a decis să se întâlnească cu Dr. Brand şi să afle mai multe.

După ceva vreme, Dr. Brand a recunoscut cu sfială că avusese tentativa de a scrie o carte pe baza unor meditaţii de-ale sale referitoare la trupul uman. Iată ce spune dr. Brand însuşi: Am preluat o analogie din Noul Testament (pasajul din 1 Corinteni 12) şi am actualizat-o, adăugându-i cunoştinţele noi pe care le-a câştigat ştiinţa modernă. În chip curios, toate descoperirile medicale par a face analogia să se potrivească şi mai bine; nici una dintre ele nu a estompat sensul originar, pe care l-a folosit apostolul Pavel.

Philip Yancey s-a arătat imediat interesat şi i-a propus să colaboreze la scrierea unei cărţi pe această temă. Iată ce spune el: Ideea unei cărţi despre analogia trupului uman m-a atras şi pe mine, pentru că şi eu preţuiesc armonia dintre lumea naturală şi cea spirituală.

Împreună cu dr. Brand ne dorim ca această carte să înlăture prăpastia care separă, de atâta timp, lumea creată de Sursa sa. Avem speranţa că această carte va oferi o înţelegere a legăturii organice, misterioase, care există între oamenii lui Dumnezeu. Pentru exprimarea acestei legături, scriitorii Noului Testament au recurs mereu la o singură metaforă: Trupul lui Hristos. În acest volum vom examina Trupul, precum şi patru dintre componentele sale.

În timpul scrierii acestei cărţi, am avut sentimentul că lucrez concomitent la trei cărţi diferite. Voiam să captez esenţa vieţii doctorului Brand şi să relatez biografic câteva dintre remarcabilele lui experienţe din Anglia şi India. Pe lângă acestea, speram să transmit şi un sentiment de preţuire a trupului uman, redând adevăruri medicale într-un stil captivant. Şi, desigur, adevărata esenţă a cărţii rezidă într-o a treia manieră de abordare: o aplicare spirituală, izvorâtă din analogie care exprima, uneori, uimire, alteori elogiu, iar alteori, provocare profetică.

Aşa cum spunea Philip Yancey, cei doi trec în revistă patru componente ale trupului uman, cu analogiile spirituale aferente. Este vorba de celule, oase, piele şi elemente ale locomoţiei. Poate că studiate pur ştiinţific, par nişte domenii nu prea atractive şi oricum aparent fără vreo legătură cu viaţa spirituală. Însă tocmai prin aceste capitole autorii reuşesc să explice mult mai bine adevăruri spirituale. Pentru că e vorba de lucruri pe care le vedem în acţiune în fiecare zi, ele pot fi mai grăitoare decât un tratat teologic.

Precum celulele sunt unităţile de bază ale unui organism, tot aşa şi oamenii sunt elementele ce formează biserica. Lui Dumnezeu Îi place varietatea, aşa că a creat o mulţime de tipuri de celule, fiecare cu specializarea sa, foarte diferite ca formă, mărime, utilitate. Tot aşa şi Biserica e formată din oameni cu daruri diferite, provenind din categorii diferite, cu moduri diferite de viaţă şi închinare, dar toţi egali ca valoare. De asemenea, celulele individuale trebuie să se dedice în slujba întregului trup, doar aşa fiind cu adevărat de folos.

Adevărul care se desprinde din această comparaţie este următorul: dacă fiecare dintre noi va putea învăţa să se bucure de faptul că suntem importanţi doar în relaţie cu Trupul şi dacă va recunoaşte valoarea în fiecare dintre ceilalţi membri, poate că abia atunci celulele Trupului lui Hristos vor începe să se comporte aşa cum a intenţionat El.

Mâna, urechea sau piciorul din formularea lui Pavel nu pot trăi independent de corp, dar o celulă poate, iar atunci aceste versete capătă mai mult sens. Iată o reformulare fascinantă şi actuală a pasajului din 1 Corinteni 12:

Trupul este un singur tot, deşi este format din multe celule şi, deşi celulele trupului sunt numeroase, ele formează un singur trup. Dacă globula albă ar spune „fiindcă nu sunt neuron, nu sunt din trup”, ea nu va înceta să constituie o parte a trupului din acest motiv. Iar dacă celula musculară i-ar spune celulei nervoase optice „fiindcă nu sunt nerv optic, nu sunt din trup”, ea nu va înceta să fie parte constitutivă a organismului din acest motiv. Dacă întreg trupul ar fi o celulă nervoasă optică, unde ar fi capacitatea motorie a trupului? Dacă întregul organism ar fi un nerv auditiv, unde ar fi simţul vederii? De fapt, Dumnezeu a aranjat fiecare dintre celulele trupului exact aşa cum a dorit El. Dacă toate celulele ar fi la fel, unde ar mai fi trupul? Dar aşa, există mai multe celule, dar un singur trup.

Uneori, a urma Capul poate implica un fel de lepădare de sine, inclusiv o anumită doză de durere. Dar am învăţat din situaţii rare că această slujire deschide niveluri de împlinire care depăşesc cu mult orice alt tip de împlinire pe care am cunoscut-o. Ni se cere să ne lepădăm de noi înşine, nu de dragul acţiunii în sine, ci de dragul unei compensaţii pe care n-o putem obţine pe nici o altă cale.

Cultura noastră preamăreşte împlinirea de sine, descoperirea de sine şi autonomia. Însă, conform lui Hristos, numai pierzându-mi viaţa voi reuşi să o găsesc. Numai dedicându-mă ca „jertfă vie” Trupului, prin loialitate faţă de El, îmi voi găsi adevărata raţiune de a trăi.

Oasele sunt simbolul doctrinei, al fundamentului credinţei. În cultura noastră, alte organe, cum sunt muşchii sau inima, sunt scoase în evidenţă, uneori chiar glorificate, însă oasele sunt nebăgate în seamă, zac prăfuite în muzee sau au devenit chiar simboluri ale morţii. Însă oasele dau tărie corpului. La vertebrate fac distincţia dintre un simplu târât sau plutit şi zbor sau înot, dând astfel libertate. Ele fac distincţia dintre o insectă şi o pasăre pe care scheletul o ajută să-şi întindă aripile şi să zboare. Scheletul nu este frumos, dar permite funcţionarea. Tot astfel şi adevărul este de multe ori atacat, este neatractiv şi incomod. Dar tocmai în rigiditatea regulilor stă buna funcţionare a Trupului lui Hristos. Se poate învăţa ceva din adevărata natură a legilor trecând peste negativismul aparent al celor 10 porunci. Ele se dovedesc a fi scheletul de bază al încrederii care leagă relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii. Cum ar fi fost dacă Dumnezeu ar fi afirmat aceleaşi principii astfel:

 1 „Te iubesc atât de mult încât am să Mă ofer pe Mine Însumi ţie. Eu sunt adevărata realitate, singurul Dumnezeu de care vei avea nevoie vreodată. Numai în Mine vei găsi desăvârşirea.”

2 „Doresc un lucru minunat: O relaţie directă şi personală între Mine şi fiecare dintre voi. Nu aveţi nevoie de prezentări inferioare ale Mele, cum ar fi idolii din lemn, fără viaţă. Mă puteţi avea pe Mine. Preţuiţi acest lucru.”

5 „Viaţa omenească este sfântă. Eu am dat-o şi are o valoare inestimabilă. Respectaţi-o; ea este chipul lui Dumnezeu. Cel care va nesocoti această poruncă şi va înfăptui sacrilegiul uciderii va fi pedepsit.”

6 „Cea mai profundă relaţie umană posibilă este căsătoria. Am ceat-o pentru a rezolva singurătatea absolută din inima fiecărui om. A răspândi printre mai mulţi oameni ceea ce e menit să aparţină doar căsătoriei va devaloriza şi distruge această relaţie. Păstraţi relaţiile sexuale şi intimitatea în spaţiul cuvenit lor, cel al căsniciei.”

10 „V-am dat lucruri bune, de care să vă bucuraţi: vite, grâne, aur, mobilă, instrumente muzicale. Însă oamenii sunt întotdeauna mai importanţi decât lucrurile. Iubiţi oamenii; folosiţi-vă de lucruri. Nu vă folosiţi de oameni în slujba iubirii voastre pentru lucruri.”

Când analizez radiografiile unor oase care capătă consistenţă sau se întăresc, scrie Paul Brand, îmi amintesc de propriul meu schelet al credinţei. Pe când eram un creştin nou-născut, credinţa îmi era moale şi pliabilă, formată din convingeri vag înţelese despre Dumnezeu, precum şi despre nevoia mea pentru El. Cu timpul, Dumnezeu s-a folosit de Biblie şi de alţi creştini, pentru a mă ajuta să-mi osific scheletul credinţei. În aceeaşi manieră în care osteoblastele depun minerale noi şi ferme într-un os, substanţa credinţei mi s-a întărit şi a devenit mai de nădejde.

Pielea este un organ deosebit. Ea dă foarte multe înformaţii, despre vârstă, profesie, sentimentele dintr-un anumit moment. Cu ajutorul ei simţim, ea se adaptează, făcând posibilă apucarea obiectelor, prin ea atingem, prin ea putem arăta iubire. Despre Isus Însuşi se spune că atingea oamenii, îi atingea pe cei ce urmau să fie vindecaţi. În Biserică, pielea este un simbol pentru atmosfera din cadrul ei. Ce ar vedea un străin în această comunitate? Precum pielea se adaptează tot aşa şi un creştin trebuie să răspundă nevoilor altora. Pavel scrie în 1 Corinteni capitolul 9 că s-a făcut cu iudeii, iudeu şi cu grecii, grec. S-a făcut robul tuturor ca că câştige pe câţi mai mulţi, răspunzându-le nevoilor lor şi vorbindu-le pe înţelesul lor. Pielea este un mijlocitor al contactului cu alte persoane, la fel cum misiunea personală câştigă încrederea oamenilor. Întocmai cum pielea este tot timpul expusă şi se sacrifică cel mai mult (mii de celule mor zilnic numai răsucind o clanţă sau dând mâna cu cineva) tot aşa Biserica este cea care Îl etalează pe Hristos în lume.

Analogia pielii – moale, caldă şi palpabilă – ne transmite mesajul lui Hristos, care e nerăbdător să relaţioneze cu creaţiile Lui prin dragoste. Hristos ne spune: Lăsaţi lumea să vadă mai întâi frumuseţea şi să simtă blândeţea şi căldura comunităţii creştine şi abia apoi ajutaţi-o să înţeleagă scheletul interior de dincolo de suprafaţa pielii.

Vă invit să descoperiţi ultima componentă analizată de dr. Paul Brand şi Philip Yancey, locomoţia, mai exact muşchii şi felul în care se comportă aceştia, citind cartea O făptură atât de minunată. Pe mine m-a impresionat şi pot să o declar una din cărţile mele preferate, în special pentru că are legătură cu domeniul pe care îl studiez. Abordarea caldă şi clară a celor doi autori ne ajută în două direcţii: în primul rând, vom înţelege mai bine funcţionarea Trupului lui Hristos, iar în al doilea rând vom rămâne şi cu un bagaj de cunoştinţe despre propriul corp, informaţii utile pe care poate nu am fi avut iniţiativa de a le căuta singuri.

Un trup sănătos este o armonie frumoasă între ţesuturi şi sistemul nervos care le coordonează. Tot aşa şi Biserica va fi armonioasă daca este supusă Capului. Să nu uităm că noi suntem ţesuturile, celulele, membrele Trupului lui Hristos şi El lucrează prin noi. Deşi singuri nu putem schimba întreaga lume, împreună putem îndeplini porunca lui Dumnezeu de a umple pământul cu prezenţa şi dragostea Lui. Când întindem mâna să ajutăm, întindem mâna Trupului lui Hristos. Unde Se află Dumnezeu în lume? Cum este El? Nu mai putem arăta spre Sfânta Sfintelor sau spre un tâmplar din Nazaret. Noi formăm prezenţa lui Dumnezeu în lume, prin sălăşluirea Duhului Său în noi.

Hristos nu are alte mâini decât pe ale noastre.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s