Dumnezeu este în iesle – 3 ianuarie


Oare de ce gândurile mi se abat atât de repede de la Cuvântul lui Dumnezeu, iar în ceasul în care este nevoie, cuvântul de care este nevoie nu este acolo? Oare uit să mănânc sau să beau sau să dorm? Atunci, de ce uit Cuvântul lui Dumnezeu?

Pentru că nu pot să spun încă ceea ce spune psalmistul: Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău. Eu nu uit lucrurile în care îmi găsesc plăcerea. Uitarea nu este o problemă a minții, ci a întregii ființe, a inimii. Nu uit niciodată lucrurile de care depind trupul să sufletul meu. Cu cât încep să iubesc mai mult poruncile lui Dumnezeu și Cuvântul Lui, cu atât mai prezente vor fi ele în fiecare ceas. Doar dragostea mă protejează de uitare.

Deoarece Cuvîntul Domnului ne-a vorbit în istorie și, deci, în trecut, amintirea și repetarea a ceea ce a învățat trebuie să fie un exercițiu necesar, zilnic. În fiecare zi trebuie să ne întoarcem din nou la faptele mântuitoare ale lui Dumnezeu, pentru a merge mai departe. Credința și ascultarea vin prin memorare și repetare. Rememorarea devine puterea prezentului, pentru că Dumnezeul care odată a făcut totul pentru mine îmi aduce astăzi aminte de aceasta.

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! Psalmul 119:11-18

Dumnezeu este în iesle – 2 ianuarie


Posesiunile materiale înșeală inima omului să creadă că ele oferă siguranță și o viață fără griji, dar, de fapt, ele sunt chiar cauza îngrijorării. Când inima este concentrată asupra posesiunilor, acestea adaugă o povară sufocantă de îngrijorare. Îngrijorările duc la acumularea de și mai multe posesiuni, iar mai multe posesiuni duc înapoi la îngrijorare. Vrem să ne asigurăm viețile; îngrijorându-ne, vrem să scăpăm de îngrijorare, dar adevărul este chiar opusul.

Cătușele care ne țin legați de posesiuni sunt ele însele îngrijorări. Folosind posesiunile pentru a ne asigura următoarea zi, le folosim greșit. Îngrijorarea este întotdeauna direcționată spre ziua de mâine. În sensul cel mai strict, însă, posesiunile sunt rezervate zilei de azi. De aceea, tocmai asigurarea zilei de mâine mă face atât de nesigur azi. Ajunge zilei necazul ei. Doar cei care își pun ziua de mâine în mâinile lui Dumnezeu și primesc cele trebuincioase pentru ziua de azi, aceia sunt cu adevărat în siguranță. A fi gata să primim în fiecare zi ne eliberează de ziua de mâine. Gândul la ce va fi mâine ne duce la o permanentă îngrijorare.

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. Matei 6:31-34

Recomandări de lectură pentru 2020


Vă urez și eu un an nou fericit, și vă mulțumesc că sunteți alături de noi și la început de 2020!

Anul 2019 a fost foarte reușit pentru mine din punct de vedere al lecturilor; în plus, sunt încântată că a mai scăzut numărul cărților de pe raftul „de citit”, și de asemenea că multe dintre cele citite s-au dovedit a fi foarte bune!
Vă voi impărtăși câteva dintre cărțile care mi-au plăcut cel mai mult, un amestec de teologie și apologetică, psihologie, neurologie, ficțiune și chiar câteva cărți pentru copii.

Omul Evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante româneşti, volum alcătuit de Dorin Dobrincu și Dănuț Mănăstireanu, este o analiză binevenită a comunității evanghelice, care abundă în date istorice, sociologie, demografice, politice. Cred că, pentru a înțelege care trebuie să le fie direcția în viitor și cum pot avea impact în societate, comunitățile evanghelice trebuie să își cunoască mai întâi originile și istoria, și de aceea consider că acest volum este foarte potrivit.

Meditații la psalmi și Creștinism pur și simplu. Ca de obicei, C.S. Lewis surprinde prin modul lui inedit și profund de a vedea lucrurile. Fără pretenții de erudiție în studiul critic al textelor ebraice, în Meditații la psalmi, C.S. Lewis scrie pentru „nespecialiști” din postura de „nespecialist” (după cum el însuși recunoaște) despre greutățile și iluminările pe care le-a avut citind psalmii. Pe mine m-a făcut să mă opresc, să recitesc și să văd cu alți ochi pasaje care altfel ar fi fost prea familiare și aș fi trecut peste ele cu prea mare ușurință. Cât despre Creștinism, pur și simplu… m-am bucurat tare mult că a fost reeditată, pentru că, din punctul meu de vedere, era o carte importantă care a lipsit foarte mulți ani, deși celelalte cărți ale lui C.S. Lewis continuau să fie traduse. Creștinism, pur și simplu mi-a modelat gândirea la începutul vieții mele de credință și m-a ajutat să înțeleg – sau cel puțin, să încep să înțeleg – multe concepte complicate, așa că am redescoperit-o acum cu mare drag.

crestinism

impingeTe voi împinge, de Patrick Grey și Justin Skeesuck a fost una dintre cele mai impresionante cărți de anul acesta. Patrick și Justin au fost prieteni încă din copilărie, însă când Justin a fost diagnosticat cu o boală neuromusculară, prietenia lor a trecut la un alt nivel, iar Patrick i-a fost alături, cu un devotament impresionant, în cele mai grele momente. Și nu doar atât –  atunci cand Justin a aflat despre Camino de Santiago, un pelerinaj de peste 800 km prin Spania, și l-a întrebat pe Patrick cum ar fi să parcurgă și ei drumul acela, răspunsul imediat a lui Patrick a fost: „Te voi impinge.“ Cartea prezintă aventurile din acea călătorie și modul în care prietenia lor și călătoria le-au transformat viețile și familiile.

Băiatul care voia să-și construiască lumea, de Keith Stuart, este o poveste emoționantă f9339705-1077-42ad-bb11-2de73b4c8aff.jpgdespre un tată înstrăinat, care a uitat să iubească, să se joace, să trăiască, și băiatul său cu autism, care are nevoie să înțeleagă lumea și viața însă nu are pe nimeni care să îl ajute. Legați în mod cu totul neașteptat de un joc pe calculator, cei doi încep să se redescopere unul pe celălalt, iar în viața și familia lor încep să se petreacă minuni.

Pune-ți creierul în funcțiune este o încercare a autoarei, dr. Caroline Leaf, de a demonstra că principiile Scripturii cu privire la iertare, cultivarea unei minți sănătoase și curate care alege mulțumirea în locul amărăciunii, încrederea în Dumnezeu în locul anxietății, adevărul în locul minciunii, sunt demonstrate de știință și viceversa. Ea propune un plan practic prin care, apelând la neuroplasticitate, să ne debarasăm de tiparele toxice de gândire moștenite sau întipărite de-a lungul anilor, care ne influențează comportamentul, și să ne „înnoim mintea”.

Vorbăria nebunilor. Redobândirea artei persuasiunii creștine, de Os Guinness. Citind această carte, mi-am dat seama că suntem, însă, foarte slabi atunci când vine vorba de persuasiune – capacitatea de a sta de vorbă cu oameni care nu sunt dispuși să primească ceea ce spunem. De cele mai multe ori, persuasiunea (și veți vedea pe parcursul cărții la ce se referă aceasta, dincolo de conotația mai puțin pozitivă pe care o are conceptul de persuasiune pentru noi) ar trebui să preceadă evanghelizarea. Cartea este o pledoarie deosebit de interesantă pentru apologetică și evanghelizare ca instrumente care, în vremurile și în societatea noastră, trebuie să lucreze împreună – nu separat, sau folosind una în detrimentul celeilalte.

 

Grit. Puterea pasiunii și a perseverenței, de Angela Duckworth. De multe ori, suntem tentați să punem succesul pe seama talentului, ceva înnăscut, absolvindu-ne astfel de responsabilitatea propriului nostru efort. Autoarea demonstrează, cu exemple concrete, că secretul succesului este o combinație de pasiune și perseverență. Este o carte care m-a pus pe gânduri și m-a făcut să îmi doresc să mă dezvolt mai mult, să fiu din ce în ce mai bună în tot ce fac și să folosesc eșecurile ca trepte spre creștere, și de aceea v-o și recomand, pentru că, cu siguranță, vă va motiva și inspira.

Torben Kuhlmann și șoriceii lui cutezători – Deși aveam de mult timp în bibliotecă toate cele trei cărți, Lindbergh. Povestea unui şoricel zburător, Armstrong. Călătoria fantastică a unui șoricel pe Lună și Edison. Misterul comorii dispărute, recent am reușit să le și citesc. Deși sunt cărți pentru copii, cu siguranță că poveștile și mai ales ilustrațiile cu totul deosebite, vă vor înduioșa.

The Brain’s Way of Healing. Stories of Remarkable Recoveries and Discoveries și healingReaching Down the Rabbit Hole: A Renowned Neurologist Explains the Mystery and Drama of Brain Disease – dacă sunteți pasionați de tainele creierului, vă recomand aceste două cărți, diferite ca stil, însă deosebit de fascinante. The Brain’s Way of Healing este scrisă mai riguros, și prezintă o serie de cazuri miraculoase de recuperare din boli precum Parkinson, scleroză multiplă, tulburări de învățare, dar și noi descoperiri cu privire la neuroplasticitate și motive de speranță pentru cei diagnosticați cu autism sau Alzheimer. Reaching Down the Rabbit Hole are un stil mai alert, aproape ca de film, ținându-te în suspans să vezi ce se mai întâmplă în cazurile rare și extrem de ciudate de boli neurologice prezentate.

God is in the manger este o culegere de meditații pentru Advent, Crăciun și Anul nou, despre patru teme importante și relevante nu doar pentru perioada săbătorilor: așteptare, mister, întrupare, răscumpărare. Ceea ce face acest volum și mai prețios este că adună reflecțiile unui om aflat într-o închisoare nazistă, departe de cei dragi și de orice alteva care, pentru noi, dă farmec sărbătorilor. Dacă vă place să marcați zilele de Advent citind devoționale, vă recomand cu căldură acest volum, în stilul inconfundabil, riguros și profund, al lui Dietrich Bonhoeffer, din paginile căruia veți găsi traduceri și pe blogul nostru sub titlul Dumnezeu este în iesle.

Excludere și îmbrățișare, de Miroslav Volf explică semnificația crucii pentru societatea multiculturală, multietnică și complexă în care trăim azi și ridică întrebări pe care teologii evanghelici rar le abordează. Cartea prezintă atât profunda frământare intelectuală a lui Volf (el însuși fiind martorul conflictelor interetnice din fosta Iugoslavie) – încercarea de a găsi drumul prin tensiunea dintre mesajul crucii și lumea violenței – cât și parcursul său spiritual, în care, ca orice creștin care locuiește într-o lume a nedreptății, a asupririi și a violenței, încearcă să rămână credincios relatărilor Evangheliei și cerințelor lui Hristos, în același timp continuând să lupte pentru adevăr, dreptate și pace.

Nebunie și vindecare. Barbara K. Lipska, neurocercetătoare specializată în fiziologia

nebuniebolilor mintale, a fost diagnosticată cu metastaze la creier provocate de un cancer de piele. În câteva luni, lobul ei frontal — sediul gândirii — a început să-și reducă masiv funcționarea, iar simptomele, foarte asemănatoare cu ale demenței și schizofreniei, au făcut-o aproape de nerecunoscut pentru familie și pentru colegi. Ceea ce face povestea supraviețuirii ei deosebită este modul în care a știut să își analizeze propria boală, folosindu-se de cunoștințele pe care le avea ca neurocercetător – un privilegiu pe care nu mulți îl au – aducând astfel bolile neurologice mai aproape de noi și ajutându-ne să le înțelegem mai bine și să le privim cu empatie.

Un băiat numit Crăciun și Fetița care a salvat Crăciunul

craciun

Matt Haig este un autor care m-a surprins plăcut prin cărțile sale de ficțiune, Umanii și Cum să oprești timpul, dar și cele de non-ficțiune bazate pe experiența sa cu depresia și anxietatea, Câteva motive să iubești viața și Gânduri de pe o planetă nervoasă. Și iată că nici cărțile sale „de Crăciun” nu au făcut excepție, fiind presărate cu umor și momente emoționante – și evident, cu reni, elfi și spiriduși.

Sperăm că listele noastre vi se vor părea utile și că vă veți putea inspira din ele. De asemenea, ne puteți lăsa, pe blog sau pe pagina noastră de Facebook, propriile voastre recomandări de lectură 🙂

Dumnezeu este în iesle – 1 ianuarie


Drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Această zicală, răspândită sub o formă sau alta în diverse culturi, nu vine din înțelepciunea lumească, ci denotă chiar o perspectivă creștină. La începutul unui nou an, mulți oameni nu au nimic altceva de făcut decât o listă cu obiceiuri rele pe care vor să le schimbe de acum încolo – câți „de acum înainte” nu s-au spus până acum!? Ei încep cu intenții bune, dar sunt blocați în mijlocul păgânismului lor. Ei cred că o intenție bună înseamnă deja un început nou, ei cred că pot începe, pe cont propriu, orice își doresc. Dar aceasta este o iluzie păguboasă: doar Dumnezeu poate aduce un nou început – însă atunci când El dorește asta, nu când vor oamenii. De aceea, ei nu pot crea singuri un nou început, pot doar să se roage pentru unul.

Când oamenii sunt pe cont propriu și trăiesc prin propriile mijloace, ei trăiesc doar în trecut, în vechile obiceiuri. Doar acolo unde este Dumnezeu, există și un nou început. Nu-I putem porunci lui Dumnezeu să îl ofere. Ne putem ruga doar atunci când înțelegem că nu putem face nimic, că ne-am atins limitele, că altcineva trebuie să creeze acel nou început.

Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:16-17

O carte pe lună în 2020


Un an nou fericit tuturor!

Nu-mi vine să cred că acesta este al șaselea an în care scriu pe blog lista „O carte pe lună…”! Pentru cei care acum dau pentru prima dată de o astfel de listă, să știți că ea conține 12 recomandări de lectură dintre cărțile mele preferate din anul precedent, așa că este vorba despre cărți „testate” și iubite.

Uitându-mă la cărțile pe care le-am îndrăgit anul trecut (care au fost mai multe decât cele 12 din listă), am observat că multe dintre ele sunt cărți de parenting sau despre viața de părinte, dar, pentru că știu că nu pe toți îi interesează acest subiect, am păstrat doar una dintre ele în listă, deși mi-a fost greu să aleg.

Cărțile pentru copii rămân în continuare în listă pentru că se numără printre interesele mele, dar am ales niște volume la fel de captivante pentru copii, cât și pentru adulți.

Nu lipsesc nici romanele, cărțile de non-ficțiune și cele de apologetică. Așadar, câte ceva pentru fiecare. Fără alte adăugiri, iată lista mea de recomandări pentru anul 2020, în ordinea în are le-am citit anul trecut (de data asta și cu poze!).

Citește mai mult