Lucrările nu sunt lucrul cel bun pentru ca creștinul să fie evlavios și drept în fața lui Dumnezeu, ci trebuie făcute din dragoste nesilită și pe degeaba, pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, nu pentru a căuta sau a nădăjdui altceva, măcar că lui Dumnezeu Îi sunt plăcute, lucru pe care Îl arată în cel mai fericit fel.
Martin Luther, citat de Erwin W. Lutzer în Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi
De aceea, uită-te în jurul tău: fapta bună pe care o facem doar pentru noi ne ridică și ne duce la noi înșine, căci noi căutăm doar propriul folos și propria mântuire, dar Poruncile lui Dumnezeu ne împing spre aproapele nostru, adică la a-i fi de folos altuia pentru mântuire.
Marin Luther, Despre faptele bune în Scrieri, volumul 2, Reforma și viața socială
Iubirea posedă în sine o dimensiune înfricoșătoare, mai ales după pierdere. Dacă pierderea ne mărește capacitatea de a iubi, atunci capacitatea sporită de a iubi ne va face să simțim o durere cu atât mai mare când suferința va lovi din nou. Nu există o soluție simplă la această dilemă. Izolarea de oameni și protejarea propriei persoane micșorează sufletul; alternativa de a iubi chiar mai profund decât înainte ne pune în postura de a suferi din nou, pentru că alegerea de a iubi cere curajul de a trăi durerea. Știm că pierderea nu este o experiență singulară în viață. Este deci normal să ne dăm înapoi înspăimântați din fața acestei amenințări. Dar cea mai mare pierdere nu e să suporți pierderea propriu-zisă, ci să refuzi să mai iubești, căci aceasta poate duce la moartea sufletului.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
…dacă te încearcă posomoreala sau mai știu eu ce nemulțumire trupească sau de cuget, întărește-ți inima și spune: Ei, de ce să nu sufăr și eu o mică nemulțumire, dacă Domnul meu a asudat sânge din pricina fricii și a îngrijorării în grădina [Ghetsimani]. Căci ar fi un scutier leneș și de rușine acela care ar vrea să stea în pat, pe când stăpânul lui s-ar lupta față în față cu moartea.
Martin Luther, Despre Sfintele Patimi ale lui Hristos, în Scrieri, volumul 2, Reforma și viața socială
Dumnezeul pe care Îl cunosc eu a trecut prin experiența durerii și de aceea îmi poate înțelege propria durere. În Isus am simțin lacrimile lui Dumnezeu, am tremurat îngrozit de moartea Lui pe cruce și am fost martorul puterii răscumpărătoare a suferinței Lui. Întruparea înseamnă că lui Dumnezeu I-a păsat de noi atât de mult încât a ales să devină om și să sufere pierderea, deși nu era obligat să o facă. Am jelit îndelung și amarnic, dar m-am simțit mângâiat, știind că Dumnezeul suveran, care are control deplin peste toate, este același Dumnezeu care a cunoscut nemijlocit durerea trăită de mine zi de zi. Oricât de adânc e abisul, în care mă cufund, Dumnezeu e acolo întotdeauna. El nu se distanțează de suferința mea, ci Se apropie de mine când mă doare. El e vulnerabil la durere, nu-Și poate stăpâni lacrimile și știe ce înseamnă durerea. Dumnezeu e un Suveran care suferă și simte durerea lumii întregi.
Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii
CARTEA E O VIAȚĂ 