Iubirea posedă în sine o dimensiune înfricoșătoare, mai ales după pierdere. Dacă pierderea ne mărește capacitatea de a iubi, atunci capacitatea sporită de a iubi ne va face să simțim o durere cu atât mai mare când suferința va lovi din nou. Nu există o soluție simplă la această dilemă. Izolarea de oameni și protejarea propriei persoane micșorează sufletul; alternativa de a iubi chiar mai profund decât înainte ne pune în postura de a suferi din nou, pentru că alegerea de a iubi cere curajul de a trăi durerea. Știm că pierderea nu este o experiență singulară în viață. Este deci normal să ne dăm înapoi înspăimântați din fața acestei amenințări. Dar cea mai mare pierdere nu e să suporți pierderea propriu-zisă, ci să refuzi să mai iubești, căci aceasta poate duce la moartea sufletului.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s