Iubirea posedă în sine o dimensiune înfricoșătoare, mai ales după pierdere. Dacă pierderea ne mărește capacitatea de a iubi, atunci capacitatea sporită de a iubi ne va face să simțim o durere cu atât mai mare când suferința va lovi din nou. Nu există o soluție simplă la această dilemă. Izolarea de oameni și protejarea propriei persoane micșorează sufletul; alternativa de a iubi chiar mai profund decât înainte ne pune în postura de a suferi din nou, pentru că alegerea de a iubi cere curajul de a trăi durerea. Știm că pierderea nu este o experiență singulară în viață. Este deci normal să ne dăm înapoi înspăimântați din fața acestei amenințări. Dar cea mai mare pierdere nu e să suporți pierderea propriu-zisă, ci să refuzi să mai iubești, căci aceasta poate duce la moartea sufletului.

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii