Un strop de viață #818


Această poruncă [porunca a zecea] e cea mai desăvârșită în ceea ce privește iubirea de aproapele, pentru că ne interzice, după cum ne-o cere chiar și desăvârșirea creștină, nu numai lucrurile exterioare, ci și cele lăuntrice, care duc la rău de la minte și de la voință; și cel care ține această poruncă, împlinește dreptatea privitoare la aproapele său, întrucât nu i-ar face altuia ce nu dorește să i se facă lui. Căci mântuirea tuturor creștinilor constă în aceasta, că nimic nu este dorit împotriva Domnului și a aproapelui, ci mai degrabă că trebuie să Îl iubim pe Domnul Dumnezeu mai mult decât pe noi înșine, iar pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Și după ce vom fi înfăptuit aceste lucrări în această lume, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, Îl vom lăuda, fără îndoială, în ceruri, în veacul ce va să vină, când vom ajunge la desăvârșirea iubirii, pe Unul Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în veci de veci.

Petru Movilă, Mitropolit al Kievului, citat în Impactul Reformei asupra românilor între 1517 – 1645

Un strop de viață #808


Îmi poți arăta un om de pe pământ, care n-ar avea destul de lucru toată viața pentru a împlini și această Poruncă? Căci cine trăiește fără de ispită, fie și măcar o oră? Ca să nici nu mai pomenesc de ispitele pe care ți le fac necazurile, care sunt fără de număr! Totuși, cea mai primejdioasă dintre toate ispitele este atunci când nu ai parte de nici o încercare și totul îți merge bine; căci atunci omul este ispitit să-L uite pe Dumnezeu, să devină prea îndrăzneț și să folosească cum nu trebuie vremea de belșug. Dar tocmai atunci, într-o asemenea vreme când îi merge bine, omul are nevoie să cheme de zece ori mai mult Numele Domnului decât la vreme de necaz.

Marin Luther, Despre faptele bune în Scrieri, volumul 2, Reforma și viața socială

Un strop de viață #806


Sărbătoarea sufletească, pe care Dumnezeu o înțelege în această poruncă, este aceea să nu ne lăsăm prinși doar de muncă și meșteșug, ci să ne bizuim, atunci când le îndeplinim, cu atât mai mult pe Domnul, luând seama că nimic nu este propria lucrare a puterilor noastre.

Marin Luther, Despre faptele bune în Scrieri, volumul 2, Reforma și viața socială

Un strop de viață #804


De aceea, uită-te în jurul tău: fapta bună pe care o facem doar pentru noi ne ridică și ne duce la noi înșine, căci noi căutăm doar propriul folos și propria mântuire, dar Poruncile lui Dumnezeu ne împing spre aproapele nostru, adică la a-i fi de folos altuia pentru mântuire.

Marin Luther, Despre faptele bune în Scrieri, volumul 2, Reforma și viața socială

Un strop de viaţă #69


Dacă ne concentrăm doar asupra unor versete şi întâmplări izolate din Vechiul Testament, ajungem să Îl vedem pe Dumnezeu un tiran răzbunător. Chiar şi cele 10 porunci sunt zugrăvite adesea ca o listă de cerinţe impuse de o zeitate pretenţioasă. Mesajul eliberator, adesea pierdut astăzi, este că aceste porunci dovedesc lumii că El este un Dumnezeu al dragostei şi îndurării şi ne împiedică să dezlănţuim puteri distructive prin încălcarea lor, puteri care vor distruge relaţiile, caracterul, societatea noastră.

Cele zece porunci Îl reprezintă pe Dumnezeu spunând: „Vă iubesc şi v-am dovedit-o deja. Deci, aveţi încredere în Mine. Păstraţi aceste porunci deoarece nu numai că au sens pentru voi, ci constituie un mod de a demonstra şi de a reflecta lumii întregi cine sunt Eu – Dumnezeul dragostei şi al îndurării, nu al puterii arbitrare şi al răzbunării.”

Steve Chalke and Alan Mann, Mesajul pierdut al lui Isus