Cel mai bun slujitor al Tău este acela care nu urmăreşte să audă de la Tine mai mult decât a voit el însuşi, ci mai degrabă să vrea să facă ce a auzit de la Tine. Întăreşte-mă şi pe mine, ca să pot! Dă-mi ceea ce porunceşti şi porunceşte ceea ce vrei.
Sf. Augustin, Confesiuni
Comunitatea este locul în care ne sunt descoperite limitele, temerile şi egoismul. Când suntem singuri, putem crede cã iubim pe toatã lumea. Acum, când suntem cu alţii, trãind cu ei tot timpul, ne dãm seama cât suntem de incapabili de iubire, cât de multe le refuzãm altora, cât suntem de închişi în noi.
John Ortberg, Toţi sunt normali până ajungi să-i cunoşti
Fă să găsesc în tine plăceri mai mari decât toate ispitele cărora mă supuneam, să te iubesc mai presus de orice şi să strâng în braţe mâna ta cu întreg adâncul sufletului meu, pentru ca tu să mă fereşti de orice ispită, până la sfârşitul zilelor mele. Iată, Doamne, tu eşti împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ţie să-ţi fie închinate toate învăţăturile folositoare, pe care le-am desprins când eram copil, ţie să-ţi slujească faptul că ştiu să vorbesc, să scriu, să citesc şi să socotesc.
Sf. Augustin, Confesiuni
Cibernetica a dovedit peremptoriu ceea ce progresul neîncetat al ştiinţelor dezvăluia cu încetul: implicata, absoluta necesitate a unui Mare Programator. […] Codul genetic? Fixat şi, invariabil, programat. Constituţia atomului? Numai după anumite modele arhetipale, programate. Limbajul? Structurat şi el, ca inconştientul, după program. Invarianţa speciilor? Tot dovada unor limite prevăzute. Reţeaua legăturilor de rudenie? Cu numeroase variante, dar nu infinite, deci iar structuri, programare.
Acestea sunt viziuni cibernetice ale lumii, adică tot atâtea recunoaşteri ale unor modele. Să fie toate spontane şi întâmplătoare? Aida de! Cibernetica este suprema dovadă raţional ştiinţifică a creaţiei, noţiunea universală de programare nu mai îngăduie nicio îndoială cu privire la existenţa Creatorului. Ceea ce, desigur, nu curpinde şi necesitatea unui mântuitor şi a întrupării sale. Acestea rămân mai departe sub semnul libertăţii, sunt actul nostru cel mai de preţ, mai specific diferenţiator şi mai anti-entropic: actul de credinţă.
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
Nicio religie nu concepe îndreptarea păcatelor altfel decât pe drumul logic al compensării; numai în religia în care Dumnezeu nu primeşte jertfe, ci se jertfeşte El s-a putut ivi speranţa ştergerii totale şi instantanee a păcatelor, prin cel mai cutremurător şi mai anti-contabilicesc – deci şi cel mai scandalos – act.
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
CARTEA E O VIAȚĂ 