Publicat de de carteaeoviata

CARTEA E O VIAȚĂ – sezonul 15, episodul 3


Dumnezeu ne spune, în Cuvântul Său, că este prietenul nostru cel mai sensibil la nevoile noastre. De ce, atunci, nu vindecă un părinte de boala Alzheimer? De ce nu redresează copiii dezorientați și ajunși pe drumuri greșite? De ce serviciul rămâne în continuare plictisitor, divorțul este pronunțat sau copilul rămâne în continuare cu dizabilități?

În definitiv, ce faci când știi că Dumnezeu ar fi putut face ceva, dar nu a făcut-o?

Sâmbătă, 20 octombrie, de la ora 2 și 20 în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ discutăm despre Vise năruite, carte în care Larry Crabb încearcă să ne arate că Dumnezeu se folosește de durerea produsă de visele noastre năruite pentru a ne ajuta să ne descoperim dorința pe care o avem de Dumnezeu.

Visele năruite nu sunt accidente ale sorții. Ele sunt ocazii pregătite dinainte de Duhul Sfânt, mai întâi pentru a ne trezi și apoi pentru a ne împlini cel mai înalt vis, scrie Larry Crabb.

Aflăm mai multe despre acest subiect dureros, care ne poate schimba, însă, viața, sâmbătă la RVE București pe 94,2 FM și pe rvebucuresti.ro.

Reclame

Hristos nu ne va fi cel mai bun prieten, sursa oricărui bine adevărat, Acela care ne desfată sufletul cu cea mai dulce plăcere, până când nu ne vom abandona Lui. Iar abandonarea totală, încrederea reală rareori se produc fără ca mai întâi să-L întâlnim pe Dumnezeu în mijlocul viselor noastre năruite și ca în frângerea noastră să vedem în El singurul și cu desăvârșire suficientul răspuns la cel mai disperat strigăt al sufletului nostru.

Larry Crabb, Vise năruite


Încep să înțeleg tot mai mult ce e de fapt credința.

Credință înseamnă să privesc dincolo de circumstanțele în care mă aflu, să privesc la o persoană. A avea credință când totul merge bine, chiar dacă suntem siguri că Dumnezeu este Cel care a făcut ca totul să meargă bine, nu este credință adevărată. Vreau să pot privi cum toate visele mi se năruie și totuși să-mi doresc cu ardoare să trăiesc cu intensitate pentru Împărăția Lui, să fiu mereu aproape de prietenul meu, Regele, și să fiu gata în orice clipă să-mi asum un nou risc doar pentru că asta Îi face Lui plăcere.

Larry Crabb, Vise năruite


Mi se întâmplă un lucru rău. Sufăr. Sunt nefericit. Îmi doresc mult să mă simt bine. Îi cer ajutor lui Dumnezeu. Sunt hotărît să mă simt mai bine. Fac tot ce pot pentru ca măcar câteva vise să mi se împlinească. Aceasta este calea firii.

Mi se întâmplă un lucru rău. Sufăr. Sunt nefericit. Îmi doresc mult să mă simt bine. Mă încred în Dumnezeu. Plăcerea Lui contează mai mult decât a mea. Plăcerea Lui însă o include și pe a mea. Cred asta. Așa că mă abandonez plăcerii Lui. Trăiesc pentru a-I fi plăcut Lui. Mă străduiesc din greu, duc o viață responsabilă și încerc să trăiesc cât mai echilibrat pentru că aceasta Îi place Lui. A-L face pe El să se simtă bine este mai important decât a face în așa fel încât să mă simt eu bine. Și cumva, inevitabil, la un moment dat, descopăr bucuria. Aceasta este calea Duhului.

Larry Crabb, Vise năruite


Când suferi, atunci suferă. Suferă pe față în prezența lui Dumnezeu. Suferă pe față în prezența celor câțiva față de care știi că-ți poți deschide inima. Simte-ți durerea. Privește frângerea ca pe o oportunitate, ca pe o șansă de a descoperi o dorință pe care nici o frângere nu o poate stinge, dar pe care numai frângerea o poate descoperi.

Amintește-ți ce este frângerea. Este conștiența că îți dorești cu ardoare să fii cineva cine nu ești și nu poți fi fără ajutor divin. Nu pretinde față de Dumnezeu, față de tine însuți sau față de comunitatea în mijlocul căreia te simți în siguranță că te simți cum nu te simți sau ești ceea ce nu ești.

Larry Crabb, Vise năruite