„Poetul este un om care se bucură de ceva și încearcă să-i facă și pe alți oameni să se bucure de acel lucru.” George MacDonald a scris asta acum o sută de ani. Ăsta este un mod de a privi actul de a compune cântece. Dar un compozitor este și o persoană care este tristă din cauza unui lucru și vrea ca și alți oameni să se întristeze din aceeași cauză, sau este nedumerit de ceva și vrea ca și alții să simtă acea nedumerire. A compune înseamnă a rezona.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #7 – Rolul poetului”Etichetă: Un strop de viață
Un strop de viață pentru părinți #30
Există o umilitate constitutivă a cunoașterii temeinice: cu cât progresezi, cu cât acumulezi mai mult, citind, studiind, meditând, operând conexiuni tot mai vaste, capeți cunoștiința că nu știi mai nimic din sfera cognoscibilă și, desigur, nimic din cea (deocamdată?) incognoscibilă. Omul bine educat are mereu „clustere” libere pe harta cunoștințelor sale: a fi an open-minded person nu înseamnă a credita apriori orice, cât a lăsa loc pentru transformările permanente la care te supune progresul intelectual consistent.
Iată ce scria poetul latin Juvenal: „Să ne rugăm pentru o minte sănătoasă într-un corp sănătos, pentru un suflet curajos, căruia nu-i e frică de moarte, care este liber de mânie și nu-și dorește nimic.”
Se cade să luăm distanță și față de fenomenul opus, întruchipat de prostănacul ignorant care respinge orice nu pricepe, sub motivul că e inutil de complicat.
John Alexander Smith (profesor la Oxford) spunea că principalul scop al educației privește dezvoltarea capacității de a descoperi când cineva spune idioțenii.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Frumusețe în întuneric #6 – Imaginație integrată
Reintroducerea basmelor în imaginația mea răscumpărată m-a ajutat să-L văd pe Făcător, Cuvântul Său și bogatele povești umane (dar câteodată călăuzite de Duhul) ca fiind interconectate. Era ca și cum ai ține cristalul complex al Scripturii sus în lumină, să vezi că este frumos și complet, iar apoi să descoperi pe trotuar stropi de culori refractate. Culorile nu sunt Scriptura, nici nu sunt lumina din spatele ei. Mai degrabă, ele sunt o expresie a adevărului, născută din lumina de dincolo, încadrată de prisma revelației, căreia i se dă o formă pe teren solid. Ultimele mele zile de facultate le-am petrecut studiind cărțile Ezechiel și Iacov la ore, scriind versuri de cântece pe marginea bibliografiei și citind, în sfârșit, Stăpânul inelelor, acea extraordinară mare de stropi de lumină refractată.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #6 – Imaginație integrată”Un strop de viață pentru părinți #29
Ca educatori, suntem cu siguranță repetenți când vine vorba despre puterea exemplului, deși ar trebui să nu le predăm copiilor noștri nimic din ce nu reușim să facem noi înșine.
Nu poți, de pildă, încuraja practica lecturii dacă odraslele nu te văd niciodată cumpărând, citind și comentând o carte. Dacă nu le duci, de mână, în librării. Dacă nu cauți librăriile în orașele unde faci turism, dacă nu le arăți, acasă sau în lume, obiectul numit bibliotecă. Acest dus de mână constituie temelia convingătoare a oricărui demers educativ.
Îi aduci cu tine la biserică, dar nu ca pe niște anexe inerte, ci ca pe niște mici catehumeni, care află treptat semnificația fiecărui act liturgic, pe măsura vârstei.
Altfel spus, educația reușită pretinde un efort fizic și o investiție temporală corespunzătoare.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Frumusețe în întuneric #5 – Scopul artei
…arta nu ar trebui să aibă de-a face cu exprimarea de sine sau cu satisfacerea sinelui. Arta nu ar trebui să fie despre sine. Paradoxul este că arta trebuie cu necesitate să fie creată de un Sine și va atrage în mod necesar o anumită măsură de atenție sau considerație față de artist. Dar scopul ar trebui să fie ca acel lucru să atragă atenția, în cele din urmă, către ceva diferit de Sine. Pentru un creștin, asta înseamnă să accept acest paradox cunoscând, sau cel puțin sperând, că ceea ce exprim eu, deși pornește din cele mai intime încăperi ale inimii mele, poate conduce audiența dincolo de mine către Sinele Ultim, Cuvântul care a făcut lumea. Numai în acea măreață încăpere arta își va găsi cel mai bun scop, acela de a fi o cale care să ducă audiența Acasă.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #5 – Scopul artei”
CARTEA E O VIAȚĂ 