…arta nu ar trebui să aibă de-a face cu exprimarea de sine sau cu satisfacerea sinelui. Arta nu ar trebui să fie despre sine. Paradoxul este că arta trebuie cu necesitate să fie creată de un Sine și va atrage în mod necesar o anumită măsură de atenție sau considerație față de artist. Dar scopul ar trebui să fie ca acel lucru să atragă atenția, în cele din urmă, către ceva diferit de Sine. Pentru un creștin, asta înseamnă să accept acest paradox cunoscând, sau cel puțin sperând, că ceea ce exprim eu, deși pornește din cele mai intime încăperi ale inimii mele, poate conduce audiența dincolo de mine către Sinele Ultim, Cuvântul care a făcut lumea. Numai în acea măreață încăpere arta își va găsi cel mai bun scop, acela de a fi o cale care să ducă audiența Acasă.