Etichetă: suferinţă

„Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?“ de Ravi Zacharias


În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.

Astăzi vom decoperi o carte care ne va provoca din punct de vedere intelectual, o carte care ne face să ne gândim mai mult la ceea ce credem şi la motivele pentru care credem.

Este vorba despre o carte a cunoscutului scriitor şi vorbitor apologet american, Ravi Zacharias care ne lansează o întrebare încă din titlu: Poate omul să trăiască fără Dumnezeu? Continuă lectura „„Poate omul să trăiască fără Dumnezeu?“ de Ravi Zacharias”

Un strop de viaţă #96


Pentru Hristos, a împlini Scriptura înseamnă a suferi şi a fi tăgăduit. Chiar şi în suferinţă, Isus putea fi onorat ca Hristos. Suferinţa ar fi putut stârni admiraţie sau milă. De aceea, suferinţa Lui a fost una lipsită de onoare.

După cum Hristos este Hristosul care suferă şi este tăgăduit, tot aşa şi ucenicul este ucenic dacă suferă şi este tăgăduit.

Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei

Un strop de viaţă #49


Este o expresie grozavă – „El [Isus] a luat robia roabă“. Înseamnă că însuşi triumful vrăjmaşilor Săi l-a folosit spre înfrângerea lor. A silit izbânzile lor întunecate să slujească ţelului Său şi nu al lor. L-au pironit pe lemn fără să ştie că tocmai prin acest fapt vor aduce lumea la picioarele Lui. I-au dat o cruce fără să bănuiască că va face din ea un tron. L-au azvârlit să moară în afara porţilor cetăţii neştiind că de fapt în momentul acela deschideau porţile universului pentru a primi Împăratul. Au uneltit să-I înăbuşe învăţătura fără să bănuiască măcar ca astfel gravau pentru totdeauna în inimile oamenilor chiar Numele pe care căutau să-L distrugă. Credeau că L-au încolţit pe Dumnezeu, pironit, neputincios şi învins; dar nu ştiau că Dumnezeu Însuşi i-a încolţit pe ei. El nu a biruit în ciuda misterului întunecat al răului. A biruit prin acesta.

 

James Stewart, citat de Ravi Zacharias în De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă

Un strop de viaţă #43


În această lume îmbibată în păcat, suferinţa este planul lui Dumnezeu. Ea portretizează oroarea păcatului pentru ca oamenii să poată vedea aceasta. Pentru cei ce nu cred în Hristos, suferinţa pedepseşte vinovăţia păcatului. Însă pentru cei ce-şi iau crucea şi-L urmează pe Isus, ea zdrobeşte puterea păcatului.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa

Un strop de viaţă #42


În timpul celor treizeci de luni în care am zăcut în această cameră, zeci de oameni au murit, iar locurile lor au fost luate de alţii, îşi aminteşte el. Dar aici trebuie spus că s-a petrecut un fapt remarcabil: nici unul nu a murit ateu. Fascişti, comunişti, ucigaşi, hoţi, preoţi, moşieri bogaţi şi ţărani foarte săraci fuseseră închişi împreună în celula noastră; totuşi, niciunul dintre ei nu a murit fără să se fi împăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute. O convingere fermă rezistă unor presiuni enorme; nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană