Noi afirmăm că prefigurările, profețiile și viziunile privind mântuirea și șalom în scripturile ebraice își găsesc împlinirea prezentă și viitoare în și prin Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care, prin întrupare, a ajuns evreu și S-a dovedit a fi Fiul lui Dumnezeu și Mesia prin învierea Sa. Negăm justețea așteptării unui Mesia care încă nu a apărut în istoria umană.

Declarația de la Willowbank, 1989

Din O singură credință – consensul evanghelic de J.I. Packer și Thomas C. Oden

Reclame

Atunci când a murit pe cruce, Isus câștiga victoria asupra „stăpânitorilor și autorităților” care-și croiseră această lume în felul lor violent și distrugător.

Instaurarea Împărăției lui Dumnezeu înseamnă detronarea împărățiilor lumii, nu pentru a le înlocui cu alta rămasă în chip fundamental de același fel (croindu-și o cale printr-o forță a armelor superioară), ci pentru a o înlocui cu una a cărei putere e cea a slujirii și a cărei tărie e tăria iubirii.

N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor


Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

 Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Luca 24: 25-27

Pentru Luca e limpede că evenimentele care-L implică pe Isus sunt evenimentele în care întreaga istorie anterioară a lui Israel e rezumată și condusă spre ținta ei fixată de Dumnezeu. Dar acesta nu e un lucru pe care cititorii ocazionali îl pot vedea dintr-o clipită. Nu e un lucru pe care să-l recunoască pe loc Caiafa sau fariseii atunci când adepții lui Isus au început să vestească faptul că acesta înviase din morți. Poporul trebuia „să cerceteze zi de zi Scripturile dacă acestea ar fi așa” (Faptele Apostolilor 17:11). Ceea ce autorii evangheliilor sunt dornici să transmită – și anume că viața, moartea și învierea lui Israel, chiar dacă nimeni nu se aștepta la așa ceva și multora nu le-a plăcut felul în care aceasta se prezentase – e un lucru care, asemenea lui Isus cel înviat, poate fi văzut doar de ochiul credinței. Povestea are un sens ca întreg, sau n-are nici unul.

N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor


Motivul suprem pentru a plănui este acela că Dumnezeu este un Dumnezeu care face planuri şi pentru că  suntem creaţi după chipul Său să exercităm autoritate asupra pământului sub domnia Sa.
Nu cred că este posibil să ne imaginăm un Dumnezeu  care nu acţionează conform planului Său veşnic –  adică, un Dumnezeu care reacţionează la stimuli în loc de un Dumnezeu care acţionează în mod deliberat şi conform cu planul Său înţelept.

Isaia 46:9-10: „Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul. Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă  împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea”

Efeseni 1:9-10: „căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-L alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ”

Fapte 2:23: „Pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui  Dumnezeu”

De vreme ce Dumnezeu este un Dumnezeu care face toate lucrurile după un plan, trebuie ne apropiem de cele mai importante lucruri din viaţă construindu-ne un plan, nu la întâmplare.

John Piper, A New Year’s Plea: Plan! 


Poate că niște nori umani ascund pentru moment strălucirea chipului slăvit al lui Isus, dar nimeni și nimic cu poate schimba sau stinge dragostea Lui pentru tine. Planul Lui veșnic prin cruce nu se schimbă și nu se va schimba niciodată! Domnul nostru nu a început niciodată un lucru pe care să nu-l sfârșească, făcându-l să rodească în planul Lui pentru veșnicie.

Este responsabilitatea noastră să credem Cuvântul Lui și să ascultăm adevărul Lui. Este sarcina noastră să credem Cuvântul Lui și să ascultăm adevărul Lui. Este sarcina noastră să practicăm virtuțile creștine în puterea Duhului Sfânt în timp ce așteptăm venirea Aceluia care va veni.

A.W. Tozer, „Isus, Căpetenia credinței noastre”