Etichetă: siguranţă

„Dezamăgit de creştinism?“ de Ravi Zacharias


În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.

Te-ai simţit vreodată dezamăgit de creştinism? Ai simţit că orice ai face viaţa creştină nu poate fi trăită? Că Dumnezeu nu te ascultă când te rogi? Sau poate cunoşti pe cineva care s-a îndepărtat de credinţă şi nu ştii ce să-i spui? Ravi Zacharias ne oferă câteva sugestii în cartea sa, Dezamăgit de creştinism? Continuă lectura „„Dezamăgit de creştinism?“ de Ravi Zacharias”

Un strop de viaţă #46


Dacă singura noastră pasiune, pasiunea care le include pe toate este de a-L proslăvi pe Hristos în viaţă şi în moarte, şi dacă viaţa care-L măreşte pe El cel mai mult este viaţa marcată de dragoste jertfitoare, atunci viaţa noastră este un risc, şi riscul este bun. Să fugi de acest risc înseamnă să-ţi iroseşti viaţa.

Ipocrizia tragică este că vraja siguranţei ne face în fiecare zi să riscăm în ceea ce ne priveşte, şi ne paralizează în acelaşi timp de la a risca pentru alţii pe drumul Calvarului dragostei.

Este bine să rişti pentru cauza lui Dumnezeu.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa

Un strop de viaţă #26


Cel mai bun argument în favoarea creştinismului sunt creştinii: bucuria lor, siguranţa lor, sentimentul de împlinire. Pe de altă parte, însă, cel mai puternic argument împotriva creştinismului sunt tot creştinii: când sunt posomorâţi şi lipsiţi de bucurie, când afişează un aer de sfinţenie şi se împăunează cu o evlavie de suprafaţă, când sunt încuiaţi şi tiranici, ei bine, atunci creştinismul e definitiv îngropat.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră

Un strop de viaţă #20


Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb (Maleahi 3:6)

În ciuda tuturor variabilelor vieţii, există Unul care nu se schimbă. Există Cineva a cărui inimă nu se răzgândeşte, şi pe a cărui frunte nesiguranţa nu o poate brăzda.

Orice altceva s-a schimbat. Toate lucrurile se schimbă. Soarele îşi reduce luminozitatea odată cu trecerea timpului; lumea îmbătrâneşte. Cerurile şi pământul în curând vor trece. Ele vor pieri, învechindu-se ca o haină. Dar există Unul singur care are nemurirea, ai cărui ani nu au sfârşit şi în a cărui persoană nu există schimbare. Bucuria pe care marinarul o simte atunci când păşeşte pe mal, după ce a fost azvârlit încoace şi încolo, este desfătarea creştinului care, în mijlocul tuturor schimbărilor din această viaţă, îşi sprijină piciorul credinţei pe acest adevăr: „Eu, Domnul, nu mă schimb.“

Continuă lectura „Un strop de viaţă #20”