Un strop de viață #747


Credința creștină, clădită pe temelia ei iudaică, are o concepție atât de nuanțată [despre durere] încât pare paradoxală. Pe de o parte încurajează protestul, ba dă chiar cuvintele ce pot fi folosite în acest scop. Pe de altă parte, o rază sfidătoare de speranță iluminează pasajele de protest ale Bibliei. Urmașii lui Isus își bazează afirmațiile pe credința fermă că într-o zi Dumnezeu va vindeca planeta de durere și moarte. Dar până va veni ziua aceea, argumentele în favoarea lui Dumnezeu trebuie să se bazeze pe dovezi incomplete. Nu putem reconcilia lumea noastră răvășită de durere cu un Dumnezeu iubitor fiindcă ceea ce experimentăm noi acum nu este ceea ce Dumnezeu intenționează pentru noi. Isus Însuși S-a rugat ca voia lui Dumnezeu să se facă „precum în cer așa și pe pământ”, o rugăciune ce își va primi pe deplin răspunsul abia atunci când răul și suferința vor fi, în sfârșit, înfrânte.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #745


Datorită lui Isus, avem asigurarea că orice ne tulbură pe noi, pe Dumnezeu Îl tulbură și mai mult. Oricât am fi de îndurerați noi, Dumnezeu este și mai îndurerat. Și orice am tânji noi să avem, Dumnezeu tânjește și mai mult.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #627


De la bun început, cu două mii de ani în urmă, adepții lui Isus au susținut întotdeauna că a luat asupra sa și le-a făcut ale sale lacrimile lumii, purtându-le pe toate până la moartea Sa crudă și nedreaptă pentru a îndeplini operațiunea de salvare a lui Dumnezeu; și că a luat bucuria lumii și a făcut-o să renască atunci când s-a sculat din morți și prin aceasta a lansat noua creație a lui Dumnezeu. Credința creștină susține pasiunea dreptății pe care orice om o cunoaște, năzuința de a vedea lucrurile puse în ordine dreaptă. Și susține că în Isus, Dumnezeu însuși a împărtășit această pasiune și a pus-o în lucrare eficientă, astfel încât în final toate lacrimile să se usuce și lumea să se poată umple de dreptate și bucurie.

N.T. Wright, Creștin pur și simplu

Un strop de viață #306


Nimeni nu e scutit de greutăţi pe pământ. Modul în care le percepem, însă, depinde în mare parte de credinţa noastră într-o lume alternativă celei pe care o cunoaştem atât de bine. Biblia nu minimalizează niciodată ideea de suferinţă sau nedreptate. Ea ne cere, pur şi simplu, să nu judecăm lucrurile în ultimă instanţă până ce nu s-au strâns toate mărturiile.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

„Dezamăgit de creştinism?“ de Ravi Zacharias


În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.

Te-ai simţit vreodată dezamăgit de creştinism? Ai simţit că orice ai face viaţa creştină nu poate fi trăită? Că Dumnezeu nu te ascultă când te rogi? Sau poate cunoşti pe cineva care s-a îndepărtat de credinţă şi nu ştii ce să-i spui? Ravi Zacharias ne oferă câteva sugestii în cartea sa, Dezamăgit de creştinism? Continuă lectura „„Dezamăgit de creştinism?“ de Ravi Zacharias”