Etichetă: salvare

Un strop de viață #642


Când ne prefacem că ne este bine, ne lipsim de relații autentice cu Dumnezeu, cu alții și cu noi înșine. Dar lamentația, o expresie sinceră a durerii, este o rugăciune pe care Dumnezeu nu o reduce niciodată la tăcere și nu o risipește.

Este o rugăciune autentică ce Îl invită pe Dumnezeu să ne întâlnească exact acolo unde ne aflăm, nu unde pretindem că suntem.

Este limbajul pentru cei credincioși, pentru că Îl cunoaștem pe Cel care ne ține durerea.

Și El nu ne reduce niciodată la tăcere strigătele. Chiar mai mult decât atât, El plânge cu noi.

Vor fi perioade în care fiecare dintre noi va plânge singur. Dar izolarea nu este pentru niciunul dintre noi destinația finală.

Adevărata putere nu este să pretinzi că totul este bine și să-i ții pe Dumnezeu și pe ceilalți la distanță. Adevărata putere este să-i facem pe ceilalți părtași durerii noastre. Adevărata putere este să mărturisim că avem nevoie de salvarea lui Dumnezeu din nou și din nou.

Pentru că Dumnezeu ne iubește prea mult ca să ne lase să plângem fără să ne salveze.

Esther Fleece, „A New Way to Pray: How To Talk to God When You’re Broken”

 

 

Un strop de viaţă #522


Romani 8:31-39

Prin har, astăzi voi posti de la familiaritatea cu harul, pentru că asta mă face insensibil la minunăţia lui Dumnezeu. Astăzi mă voi minuna pentru că, datorită lui Hristos, speranţa răsare din locuri moarte, pietre imposibile pot fi date la o parte şi toate lucrurile triste sunt desfiinţate. Astăzi voi fi spulberat de harul acestui lucru: vestea bună este că noi nu trebuie să încercăm mai mult, ci ne putem încrede mai mult în Mântuitorul nostru care salvează în mod literal, vestea bună este că putem trăi periculos pentru că putem trăi în siguranţă în Hristos, vestea bună este că putem fi cei mai slabi – şi totuşi să fim cei mai iubiţi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 40

Pe drumul crucii #3


Pe drumul crucii (ziua 3) – Darul salvării

Exod 12:21-30 (NTR):

Moise a convocat sfatul bătrânilor lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă să vă alegeți miei pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. Luați un mănunchi de isop, înmuiați-l în sângele dintr-un vas și ungeți cu el pragul de sus și cei doi ușori ai casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara ușii casei până dimineața, pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, Domnul va trece pe lângă acea ușă și nu va lăsa pe nimicitorul să intre în casele voastre și să vă ia viața. Să țineți acest lucru ca pe o poruncă veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. Când veți ajunge în țara pe care Domnul v-o va da, așa cum a promis, să păziți această poruncă. Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest lucru?», voi să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului , pentru că El a trecut pe lângă casele noastre în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni și a scăpat familiile noastre.»“ Poporul s-a plecat la pământ și s-a închinat. Apoi israeliții au plecat și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul lui Moise și lui Aaron.

La miezul nopții Domnul a lovit toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniță, și întâiul născut al tuturor vitelor. Când Faraon, slujitorii săi și toți egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari țipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort.

Cugetă asupra Cuvântului.

Rugăciune: Tată, ne vopsim în roşu cu sângele lui Isus astfel încât Satana să nu poată intra în sufletul nostru pentru a aduce ruină şi moarte, ci pentru ca Tu să intri prin uşa inimilor noastre, pentru ca noi să intrăm prin Isus, uşa, în prezenţa Ta. Suntem salvaţi! Salvaţi! S-a trecut pe lângă noi! Ne închinăm.

Trăieşte Cuvântul: Astăzi purtăm un colier, o brăţară, o eşarfă, un element vizibil care să ne amintească de faptul că am ales să îmbrăcăm pragurile sufletelor noastre în Tine. Te-am ales pe Tine. Datorită sângelui şi crucii lui Hristos, se trece pe lângă noi. Trăim o zi de închinare: recunoştinţă pentru darul salvării.

Ann Voskamp

Un strop de viață #204


Încă ne luptăm cu aceleaşi probleme care îi preocupau pe Platon şi Aristotel cu secole în urmă. De unde am venit? De ce suntem aici? Unde ne ducem? Căutăm răspunsuri, dar toate semnele par să spună: „fără ieşire“. Dar Crucea stă cu îndrăzneală împotriva confuziei lumii noastre, un far de speranţă în mijlocul întunericului şi al îndoielii. La Cruce, Hristos a creat o punte peste abisul care ne despărţea de Dumnezeu, însă nu doar atât.

La Cruce, aflăm răspunsul la cele mai profunde întrebări ale vieţii. Acolo descoperim adevărata noastră identitate: păcătoşi iertaţi care Îi aparţin acum lui Dumnezeu. Acolo descoperim adevăratul nostru destin: o eternitate glorioasă cu Dumnezeu în ceruri. Acolo descoperim adevăratul nostru scop: să-L iubim pe Dumnezeu şi să-L slujim cu toată puterea noastră.

Nu subestima niciodată ce a făcut Hristos pentru noi la Cruce. Prin ea a fost câştigată mântuirea noastră şi prin ea vieţile noastre – şi lumea noastră – pot fi transformate. Ţie cât de mult ţi-a schimbat viaţa?

Billy Graham, Blessings of the Cross

Un strop de viaţă #171


Dumnezeu a făcut şi cerul, şi pământul, şi viaţa ta, şi atât de multă frumuseţe! Există un sens în suferinţa ta, aşa cum a fost unul în suferinţa lui Isus, fiindcă moartea Lui pe cruce este aceea care a salvat omenirea! […] Eu cred că ceea ce suferim noi poate fi de folos generaţiilor viitoare. Isus a îndurat chinul ştiind că aceasta avea să salveze omenirea.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană