Un strop de viaţă #449


În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, am mai trecut pe aici. L-am certat, nu am crezut în El, L-am acuzat şi am renunţat la orice învoială făcusem cu El. Dar, până la urmă, am descoperit că este capabil să-mi restaureze credinţa pentru că El mă cunoaşte mai bine decât îmi cunosc eu sora. Şi-a făcut apariţia, în mijlocul durerii viscerale, în moduri pline de putere pe care nu le puteam nega, lăsându-mă pe deplin conştient de faptul că El fusese acolo.

Nici n-aş putea să încep să mă gândesc că voi crede întotdeauna în El, că Îl voi iubi, că Îl voi ierta, că-L voi lăsa înăuntru, dar, până acum, în mijlocul celor mai dificile situaţii personale El nu m-a părăsit.

Nu a răspuns la toate întrebările mele şi cu siguranţă nu a „lucrat toate lucrurile spre bine“ în felul în care m-aş fi aşteptat.

Dar odată când mă aflam în locul cel mai de jos, El a intrat în lumea mea distrusă aşa de neaşteptat şi într-un mod atât de palpabil încât până şi inima mea ciudată n-a putut să-i nege prezenţa.

Matt Bays, „when you just want to find God in the ruins of everyday life“

 

Un strop de viață #419


Prezenţa lui Dumnezeu înseamnă o căutare asiduă a lui Dumnezeu cu duhul nostru, sau o evocare a Dumnezeului prezent, care se poate înfăptui fie în imaginaţie, fie cu ajutorul intelectului.

Dumnezeu are pentru noi comori infinite, iar noi ne mulţumim cu un scurt moment de închinare ce într-o clipă s-a şi sfârşit… Cât suntem de orbi, legând astfel mâinile lui Dumnezeu şi împiedicând revărsarea harului Său necuprins.

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului

Un strop de viață #292


Am învăţat să văd în rugăciune nu modul meu de a instaura prezenţa lui Dumnezeu, ci mai degrabă modul meu de a răspunde prezenţei lui Dumnezeu, care este o realitate, indiferent dacă o simt sau nu.

Am devenit mai convins ca oricând că Dumnezeu găseşte căi de a comunica cu aceia care Îl căută cu adevărat, mai ales când reducem volumul lumii statice care ne înconjoară.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viaţă #265


Domnul nostru poate să prefacă suferinţa în binecuvântări, atunci când cel ce suferă realizează prezenţa Domnului alături de el, putând să spună: „Totuşi, eu sunt totdeauna cu Tine“. Lucrul acesta este o mare mângâiere pentru orice credincios. Să vizităm mai bine casele de jale, inima ni se va face mai bună şi nu ne vom mai permite să ne ocupăm cu nimicuri, cu denaturări, cu vorbării. Să ne ocupăm cu Domnul Isus şi cu lucrurile cereşti, iar vorbăria să înceteze!

Tudor Popescu în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #120


De vreme ce ştiţi că Dumnezeu este prezent, alături de voi în tot ceea ce făptuiţi, că se află în adâncul şi în inima sufletului vostru, de ce să nu vă opriţi măcar din când în când din îndeletnicirile exterioare, ba chiar şi din rugăciunile făcute cu glas tare, ca să-L adoraţi în forul vostru interior, să-I daţi slavă, să-I adresaţi cererile voastre, să-I oferiţi inima voastră şi să-I mulţumiţi pentru toate?

Fratele Laurenţiu al Învierii, Viaţa cu Dumnezeu – Practicarea prezenţei lui Dumnezeu în rutina cotidianului