Lepădarea de sine înseamnă să-L vezi numai pe Cel care merge înainte, nu şi drumul greu; înseamnă să-L cunoşti doar pe Hristos, să nu te mai cunoşti pe tine însuţi.
Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei
Etichetă: lepădare de sine
Un strop de viaţă #63
Mulţi dintre noi ne bucurăm să scriem cântece despre Hristos, să scriem despre El şi să vorbim despre El cu alţi credincioşi, dar deseori când vine adevăratul test al loialităţii alegem confortul personal în locul predării radicale în faţa Lui. Poate că ne asumăm câteva riscuri mărunte pentru Regele nostru, dar dacă El ne-ar cere să bea dintr-o fântână înconjurată de soldaţi duşmani, am începe să ne justificăm: Dacă aş ajunge aşa de departe în devotamentul meu pentru El, m-aş expune riscului. Aş deveni vulnerabil la disconfort şi durere. Aş putea chiar să fiu ucis. Nu pot să renunţ la totul pentru El; nu e rezonabil!
Dar Isus Hristos a renunţat la totul pentru noi. Şi El ne întreabă dacă Îi vom da totul în schimb. A spune un „da“ din toată inima acestei ocazii nepreţuite este secretul descoperirii creştinismului plin de viaţă şi victorios al Bibliei şi al găsirii acelui ceva mai mult după care tânjesc inimile noastre.
Leslie Ludy, „Choosing our Allegiance”
Un strop de viaţă #54
Nu amâna mântuirea ta într-un viitor nesigur şi nu te încrede în prietenii şi rudele tale, căci oamenii te vor uita mai curând decât îţi închipui. Este mai bine ca acum, până ai vreme, să-ţi pui în rânduială totul şi să trimiţi înainte vreun bine, decât să te sprijineşti pe ajutorul altora. Învaţă a trăi acum aşa încât, în ceasul morţii, să ai parte mai mult de bucurie decât de groază. Învaţă acum a fi mort faţă de păcat şi viu pentru Isus Hristos. Învaţă acum a dispreţui toate lucrurile trecătoare pentru ca atunci, slobod de toate legăturile pământului, să poţi alerga fără piedică la Hristos. Înfrânează-ţi acum trupul, ca să-l poţi părăsi atunci cu o nădejde mai sigură.
Thomas à Kempis, Imitatio Christi
Vezi şi postarea de aici.
„Imitatio Christi“ de Thomas à Kempis
Imitatio Christi sau Imitându-l pe Hristos, tradusă la noi cu titlul Urmând pe Cristos, de Thomas à Kempis este o carte din care mulţi scriitori ai unor cărţi cu teme foarte diferite au citat şi citează, tocmai pentru că ea cuprinde sfaturi legate de multe aspecte ale vieţii creştine.
Cartea, care este mai mult o culegere de îndemnuri şi cugetări, a fost scrisă în Evul Mediu şi poate că veţi fi surprinşi, ca şi mine, să constataţi cât de actuală este ea de fapt şi felul în care descrie lumea cu care trebuie să se lupte creştinul. Nimic nu e nou sub soare, aşadar, şi cred că cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la ce are să ne spună, pentru că problemele, păcatele sau obiceiurile la care face referire sunt la fel de răspândite şi astăzi. Ea cuprinde trei părţi, fiecare având mai multe subtitluri cu îndemnuri pe o anumită temă. Continuă lectura „„Imitatio Christi“ de Thomas à Kempis”
Un strop de viaţă #15
Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:26-27)
Isus ne spune direct în faţă, fără nicio teamă sau reţinere, ce e „cel mai rău“ – costul dureros al faptului de a fi creştin: să-ţi urăşti familia (Luca 14:26), să-ţi porţi crucea (Luca 14:27), să renunţi la posesiuni (Luca 14:33). Nu există un text cu litere mici în legământul harului. Totul este scris cu litere mari şi îngroşate. Nu există har ieftin! Este foarte scump! Vino şi fii ucenicul meu.
Dar Satana ascunde ce e cel mai rău şi arată doar ce e cel mai bun. Tot ceea ce contează în relaţia cu Satana este scris cu litere mici pe ultima pagină.
CARTEA E O VIAȚĂ 