Noi, oamenii crucii ne pocăim de faptul că nu îi iubim zilnic, neclintit și într-un mod extravagant pe vecinii noștri, deși spunem că vrem să schimbăm lumea, și ne pocăim de faptul că urâm, evităm și ne temem de suferință, deși spunem că vrem să fim găsiți vrednici pentru a suferi pentru crucea lui Hristos.
Noi, oamenii crucii, ne pocăim de faptul că ne iubim planurile noastre mai mult, în loc să ni le schimbăm pentru că Îl iubim pe Isus cel mai mult.
Un strop de viață #684
ABONARE
Îți place ce citești aici?
ASCULTĂ
Top articole & pagini
Ce am citit în octombrie 202602/11/2026
5 cărți de liniștire pentru cei anxioși31/10/2026
„Cele patru iubiri“ de C.S. Lewis19/03/2014

Lasă un răspuns