Dumnezeu e mai aproape decât creziŢi-ai pus vreodată următoarea întrebare: Dacă Dumnezeu se află pe fiecare pagină a vieţii noastre, aşa cum a promis, de ce este oare atât de greu de găsit? Dacă da, află că nu eşti singurul. John Ortberg s-a întrebat şi el acelaşi lucru şi a descoperit că Dumnezeu e mai aproape decât crezi. El ne deschide ochii să vedem acest lucru în cartea sa ce poartă acest titlu (God Is Closer Than You Think).

John Ortberg este un autor cunoscut publicului român prin cele două cărţi ale lui Toţi sunt normali până ajungi să-i cunoşti şi Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă. El este pastor la Biserica Prezbiteriană Menlo Park din California, a publicat intens în revista Christianity Today şi contribuie frecvent cu articole la revista Leadership Journal. O temă centrală în scrierile lui este formarea spirituală, transformarea caracterului uman prin experienţe autentice cu Dumnezeu.

În cartea Dumnezeu e mai aproape decât crezi, John Ortberg încearcă să ne conştientizeze de prezenţa lui Dumnezeu în toate detaliile vieţii noastre şi de ocazia pe care o avem de a deschide chiar acum ochii, de a-L vedea pe Dumnezeu şi de a avea o relaţie apropiată cu El.

Este o carte foarte frumoasă, plină de imagini şi idei emoţionante, dar şi de sfaturi practice. Prima imagine de la care porneşte John Ortberg în dezvoltarea ideii sale este de fapt o frescă celebră, şi cred că este important să o avem în faţă sau măcar să ştim cum arată atunci când începem să citim cartea. Aşa că, dacă nu aţi văzut niciodată fragmentul de pe tavanul Capelei Sixtine pictat de Michelangelo în care Dumnezeu îşi întinde mâna spre Adam, puteţi să îl vedeţi aici înainte de a citi mai departe.

Dacă privim cu atenţie fresca, ne dăm seama că Dumnezeu încearcă din răsputeri să ajungă la om. Privirea Îi este aţintită asupra lui Adam, fiecare muşchi este încordat. El lasă totuşi o mică distanţă, astfel încât Adam, care e înfăţişat ca şi cum n-ar avea niciun interes să iniţieze un contact cu Dumnezeu, să aibă posibilitatea de a alege. Tot ce are de făcut este să mişte un deget.

Pictura ne aminteşte că Dumnezeu este mai aproape decât credem. Este întotdeauna la o rugăciune distanţă. Aşadar, subiectul principal al Bibliei nu este atât dorinţa oamenilor de a fi cu Dumnezeu, cât dorinţa lui Dumnezeu de a fi cu oamenii. John Ortberg mai afirmă că promisiunea centrală a Bibliei nu este „te voi ierta“, deşi este în mod sigur una foarte des întâlnită. Nu este nici promisiunea vieţii de după moarte, ci „Eu voi fi cu tine“. Dumnezeu le-a promis prezenţa Sa şi lui Adam şi Evei când încă nu păcătuiseră, şi lui Enoh, şi lui Noe, Avraam, Sarei, lui Iacov, lui Moise, David, Mariei sau lui Pavel şi această promisiune i-a ajutat pe toţi aceştia şi pe mulţi alţii să umble prin întuneric, prin „valea umbrei morţii“.

Un alt lucru pe care îl remarcă John Ortberg în pictură este că Dumnezeu este cu faţa spre Adam. Eu vreau să trăiesc ştiind că Dumnezeu are faţa întoarsă spre mine, spune el. Însă cine e croit pentru această viaţă? se întreabă autorul în continuare. Nu sunt numai cei evlavioşi, înţelepţi, sfinţii sau misticii, ci şi oamenii neliniştiţi, nemulţumiţi, sau care se plâng mereu.

Să ne gândim la Iacov. Tatăl său îl prefera pe celălalt fiu, pe Esau. Iacov îl înşelase pe tatăl său şi era acum urmărit de Esau, care căuta să-l omoare. Şi totuşi, lui i-a apărut în vis acea scară care ajungea până la cer şi pe care îngerii lui Dumnezeu suiau şi coborau. Locul în care a avut acest vis nu era unul special; putea fi oriunde. Şi totuşi în acest loc, Iacov recunoaşte prezenţa lui Dumnezeu. El spune „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu nu am ştiut“. Un loc oarecare devine Betel, locul în care este prezent Dumnezeu. Orice loc poate deveni Betel, spune autorul. Scara din visul lui Iacov nu este una pe care noi urcăm, ci una pe care Dumnezeu coboară tot mai jos, acolo unde trăim noi. Odată ce L-ai văzut pe Dumnezeu într-un moment oarecare, într-un loc obişnuit, vei începe să-L vezi peste tot. Viaţa ţi se schimbă.

Nu există nici un eveniment atât de comun încât Dumnezeu să nu fie prezent în el, mereu ascuns, lăsându-ţi de fiecare dată libertatea de a-L recunoaşte sau nu… pentru că, în ultimă instanţă, toate momentele sunt momente cheie şi viaţa însăşi este har, scria Frederick Buechner.

Un alt exemplu de om care L-a descoperit pe Dumnezeu într-un loc obişnuit este Nicholas Herman. El lucra în industria alimentară, mai exact, la bucătărie, şi era profund nemulţumit de viaţa sa, era mereu îngrijorat, uneori chiar şi de mântuirea sa. El a decis să experimenteze în viaţa sa „o conversaţie tainică, mută, obişnuită, a sufletului cu Dumnezeu“.

Astăzi Nicholas Herman este cunoscut ca Fratele Laurenţiu. Deşi a rămas la bucătărie şi nu a devenit celebru pe parcursul vieţii, pentru oamenii care îl cunoşteau a fost un izvor de înţelepciune care îi făcea şi pe ei să-şi dorească să-L cunoască pe Dumnezeu aşa cum Îl cunoştea el. Ei au adunat după moartea sa maximele lui într-o carte care se numeşte The Practice of the Presence of God (Practicarea prezenţei lui Dumnezeu) care este, în afară de Biblie, cea mai citită carte din ultimele 4 secole. Iată un citat din această carte: Exerciţiul cel mai sfânt şi mai necesar în viaţa noastră spirituală este conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă a găsi o plăcere constantă în sfânta Sa companie, a vorbi cu El cu smerenie, cu dragoste, în orice vreme şi în orice moment, fără a îngrădi în vreun fel conversaţia.

Îmi place felul frumos în care exprimă el acest adevăr al apropierii lui Dumnezeu în noi prin Isus Hristos: Dumnezeu Însuşi poate să Se facă cunoscut aşa cum este El în realitate. Dumnezeu Însuşi se pictează pe Sine în adâncul sufletului nostru. Frumos, nu-i aşa? Şi pentru că tot vorbim despre picturi şi imagini, ajungem la cea de-a doua imagine pe care o foloseşte John Ortberg pentru a ilustra prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră, chiar şi atunci când nu Îl vedem sau nu ne dăm seama.

Autorul face apel la cărţile Unde-i Waldo, în care copiii sunt provocaţi să-l găsească pe Waldo pe fiecare pagină. Cu cât paginile trec însă, dificultatea de a-l găsi pe Waldo este mai mare, până când ţi se pare că nu are cum să fie prezent acolo. La început Waldo este mare cât toată pagina, ajungând ca în paginile din urmă să se confunde printre o mulţime de imitaţii de Waldo. Şi totuşi, dacă insişti, îl vei descoperi pe adevăratul Waldo.

Zilele noastre sunt ca nişte pagini din cărţile cu Waldo, spune autorul. Pe unele Dumnezeu este foarte vizibil şi-I simţim prezenţa foarte clar, iar în altele ni se pare că Se ascunde. John Ortberg numeşte zilele în care ne este uşor să-L găsim pe Dumnezeu zile curcubeu. Îmi place acestă imagine pentru că îmi plac curcubeele foarte mult. Dar, aşa cum ştim cu toţii, curcubeele sunt destul de rare, şi mai degrabă avem parte de zile obişnuite. Zile în care trebuie să ne străduim mai tare să-L descoperim pe Dumnezeu în lucruri obişnuite, nespectaculoase.

Dumnezeu vrea să fie cunoscut, dar nu într-un mod care să ne copleşească sau care să înlăture posibilitatea dragostei liber alese.

Dumnezeu vrea să învăţăm să-L vedem în lucrurile obişnuite, mai degrabă, decât să depindem de manifestări extraordinare.

Dumnezeu înlătură proptelele, astfel ca noi să începem să dezvoltăm o devoţiune reală suficient de puternică pentru a merge mai departe chiar şi atunci când nu este ajutată de emoţii.

Dumnezeu este prezent adesea, spune Biblia, dar s-ar părea că cel mai des apare în moduri neaşteptate. El călătoreşte incognito. Este maestrul deghizărilor.

Însăşi întruparea dovedeşte acest lucru. Când Dumnezeu a coborât în lumea noastră nu a arătat aşa cum ne-am fi aşteptat şi nu a arătat ieşit din comun. Arăta ca un om obişnuit. Ba mai mult, Biblia spune că nu avea nici măreţie, nimic care să-L facă atrăgător, a fost dispreţuit şi respins de oameni.

Unde-i Waldo? Este imediat după colţ. Stă la pândă unde te aştepţi mai puţin. Este chiar acolo, undeva, pe pagină. Este oriunde oamenii sunt dispuşi să privească lumea întreagă cu ochi care pot doar să se minuneze şi sunt capabili să vorbească fluent limbajul laudei. Este mai aproape decât crezi.

La finalul primului capitol, găsim câteva principii pentru practicarea prezenţei lui Dumnezeu, pe care vă invit să le descoperiţi voi înşivă. John Ortberg ne încurajează să le citim în fiecare dimineaţă, timp de două săptămâni, în timp ce experimentăm acest nou mod de viaţă cu Dumnezeu.

Capitolul următor al cărţii Dumnezeu e mai aproape decât crezi ne vorbeşte despre Cel mai important moment al vieţii noastre. Care este acesta? Poate ne vin în minte tot felul de răspunsuri, de la ziua în care am luat un premiu important la cea în care ne-am căsătorit. Însă autorul ne atrage atenţia că, de fapt, cel mai important moment al vieţii noastre este momentul prezent, acum, pentru că este singurul asupra căruia avem controlul. Momentul acesta este darul de neînlocuit al lui Dumnezeu pentru tine. Mai mult decât orice, acesta este momentul care contează pentru că acesta este momentul în care este prezent Dumnezeu.

Pentru a ne face să înţelegem mai bine acest lucru şi de ce este important ca astăzi să acţionăm sau să reacţionăm, John Ortberg ne îndreaptă atenţia spre un eveniment din istoria poporului evreu din timpul celor 10 urgii abătute asupra Egiptului. A doua urgie sunt broaştele care mişună peste tot în ţară şi intră peste tot în palatul împăratului, până şi în patul lui. Faraon îi spune lui Moise să se roage pentru alungarea broaştelor, iar Moise îi răspunde într-un mod interesant: Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale. Şi Faraonul răspunde cu un singur cuvânt: Mâine. „Faraon, eşti nebun!“, probabil că ne vine să strigăm. De ce n-ai vrea acum să se roage pentru tine şi să scapi de broaşte?

Nu e însă singurul care alege să mai petreacă o noapte cu broaştele. Şi noi o facem adeseori. Alegem să continuăm să facem lucruri care ne fac nouă sau altora rău. Sau alegem să ne chinuim singuri cu o problemă, când Dumnezeu este doar la o rugăciune distanţă, chiar acum.

Mâine poate fi cuvântul cel mai periculos al limbii române.

„Dumnezeu este mai aproape decât crezi“ înseamnă să El este disponibil în acest moment, chiar acum.

Conştienţi de acest lucru, trebuie să ne disciplinăm să facem toate lucrurile având mereu în minte faptul că El este prezent şi cerându-I în mod conştient să fie prezent cu noi pe parcursul fiecărei zile, de când ne trezim, în timp ce mâncăm şi muncim sau învăţăm şi până ne culcăm.

Din capitolul 5, care se numeşte „O minte frumoasă“, trebuie să reţinem că mintea este un instrument cu un potenţial uluitor. „A fi cu Dumnezeu“ este un fenomen care are loc în primul rând în minte, în gândurile noastre. Fiecare gând pe care îl avem poartă cu sine o mică putere spirituală, care ne trage spre Dumnezeu sau ne îndepărtează de El. Nici un gând nu e neutru. Noi nu putem controla felul în care Dumnezeu ne vorbeşte, dar, cu timpul, dacă ascultăm cu atenţie, Îl putem recunoaşte. Gândurile care vin de la Dumnezeu sunt cele în armonie cu roada Duhului – ele ne îndreaptă spre dragoste, bucurie, pace şi răbdare. Sarcina noastră este să fim fermi în a spune „da“ atunci când credem că Dumnezeu ne vorbeşte. Astfel, vom deveni mai sensibili la glasul Său. Dacă spunem „nu“, ne micşorăm capacitatea de a-L auzi în viitor.

Pentru a face din mintea mea un loc în care Isus să Se simtă acasă, eu îmi umplu în mod deliberat mintea cu lucruri despre care Dumnezeu spune că sunt importante.

În capitolul 6, autorul cărţii Dumnezeu e mai aproape decât crezi se întoarce la imaginea lui Waldo încă din titlu: Waldo Junior se numeşte acesta şi se referă la întruparea lui Isus, dar şi la fiecare om prin care Dumnezeu alege să ne vorbească.

Unicitatea fiecăruia dintre noi implică faptul că noi toţi vom experimenta prezenţa lui Dumnezeu şi vom învăţa să ne raportăm la El în moduri diferite. În capitolul 7 al cărţii sale, John Ortberg vorbeşte despre 7 căi spirituale, cu specificul, dar şi cu pericolele lor. Acestea se referă la diferite metode sau mijloace prin care ne putem apropia de Dumnezeu şi prin care devenim mai sensibili la glasul şi prezenţa Sa. Trebuie să reţinem că toţi avem o anumită măsură din fiecare dintre ele, dar unele îşi vor găsi un ecou aparte în inimile noastre, iar acelea sunt căile care pot dezvolta un nivel nou al legăturii noastre cu Dumnezeu. Căile identificate de autor sunt calea intelectuală, calea relaţională, calea slujirii, calea închinării, calea activistă, calea contemplativă şi calea creaţiei şi vă invit să le descoperiţi şi să vedeţi care vi se potriveşte.

Un alt capitol se numeşte Cum doreşti. Autorul afirmă că nu există o expresie mai măreaţă a dragostei decât voinţa predată. El foloseşte o analogie din domeniul electricităţii, de care probabil că se vor bucura cei mai puţin poetici dintre noi, şi spune că putem să fim ori conductori, ori rezistenţe, în faţa semnalului pe care Dumnezeu vrea să ni-l transmită. Sarcina mea este, într-un sens, aceea de a mă preda lui Dumnezeu asemenea unui conductor care permite trecerea curentului electric.

Dacă vrem să rămânem în prezenţa lui Dumnezeu, sarcina noastră este aceea de a fi atenţi. Să refuzăm orbirea care vine odată cu excesiva preocupare de sine. Să-I permitem lui Dumnezeu, care este în noi, să ne îndrepte atenţia spre Sine şi să ne bucurăm de semnele prezenţei Lui din jurul nostru.

Acelaşi Dumnezeu care este în noi este şi peste tot în jurul nostru. El este în citirea Bibliei şi în serviciile religioase de la biserică, dar prezenţa Lui nu este limitată la aceste locuri. Când vedem lucruri de o frumuseţe care ne copleşeşte; când vedem gesturi de compasiune care ne emoţionează profund; când simţim un dor atât de profund şi de dulce încât toate celelalte lucruri din viaţă pălesc; când întorsătura unei fraze sau o măsură muzicală ne ia prin surprindere şi ne taie răsuflarea – poate că este ceva mai mult decât o experienţă pur estetică. Atunci este vorba de Dumnezeul din noi, care locuieşte în fiecare celulă din trupul nostru şi ne cheamă să percepem prezenţa Lui peste tot în jurul nostru şi să ne deschidem în faţa ei. Dumnezeu e mai aproape decât crezi.

Penultimul capitol al cărţii se numeşte Când Dumnezeu pare absent şi vorbeşte despre suferinţă, despre „iarna sufletului“, cum o numeşte autorul. Este un capitol important pentru că vom ajunge fiecare cu siguranţă într-un astfel de moment şi chiar şi atunci trebuie să ne amintim că Dumnezeu e mai aproape decât credem. Cea mai grea parte a iernii este sentimentul că Dumnezeu a dispărut. Iov a simţit cel mai mult această iarnă. În timpul verii spirituale, sunt ispitit să cred că eu deţin controlul, datorită succesului, virtuţii sau credinţei mele. Cineva a spus că cea mai mare diferenţă dintre noi şi Dumnezeu este că El nu crede niciodată că este vreunul din noi. În timpul iernii, devine foarte clar pentru noi că nu suntem Dumnezeu. Durerea, scrie John Ortberg, mă poate face să mă întreb unde este Dumnezeu aşa cum nimic altceva n-o poate face. Şi mă poate deschide pentru dependenţa de prezenţa lui Dumnezeu aşa cum nimic altceva n-o poate face.

Când Dumnezeu apare, El nu se grăbeşte să-i răspundă lui Iov la întrebarea „de ce?“. El îi pune lui Iov o sumedenie de întrebări la care el nu poate răspunde. Aceste întrebări sunt pline de referiri la purtarea Sa de grijă, la bunătatea şi dragostea Sa, la generozitatea Sa nelimitată. Dumnezeu îi spune de fapt lui Iov „Durerea nu va dura veşnic. Eu sunt Dumnezeul de care merită să te apropii“. Dumnezeu îi arată lui Iov că El este plin de bunătate şi de generozitate fără să caute un câştig de pe urma lor. Dumnezeu este un Dumnezeu al bunătăţii gratuite. Iov nu a ştiut că ceva cosmic şi etern a fost în joc în viaţa sa trecătoare, dar a descoperit să nu era singur nici măcar în toiul iernii.

Când Dumnezeu a venit pe pământ, a sosit în timpul iernii. Dacă în viaţa ta este iarnă acum şi dacă te întrebi unde este Dumnezeu, nu mai trebuie să te întrebi. Într-un sens, Isus nu a fost niciodată mai aproape de noi decât atunci când a fost cel mai departe de Tatăl. Poate că suferinţa Sa este slava Sa.

Ultimul capitol al cărţii Dumnezeu e mai aproape decât crezi de John Ortberg vorbeşte despre venirea Domnul Isus pe pământ şi despre misiunea noastră ca urmaşi ai Lui.

Misiunea Sa în ansamblul ei a fost aceea de a aduce prezenţa şi puterea lui Dumnezeu de partea aceasta a gardului, unde ne aflăm noi acum.

Dumnezeu nu ni Se descoperă doar pentru a ne face fericiţi sau pentru a ne scăpa de singurătate. El vine la noi pentru ca şi noi, la rândul nostru, să-L arătăm pe El altora. El ne invită să ne alăturăm Lui pentru a face astfel încât lucrurile de aici, de pe pământ, să fie ca acolo, sus.

Şi fie ca rugăciunea noastră către Dumnezeu să fie: Doamne, unde vrei să mă foloseşti pentru a ajuta ca lucrurile să meargă aici aşa cum merg acolo, sus?Doamne, fă să coboare cerul pe pământ.

Mi-au atras atenţia multe lucruri în această carte, mi-a plăcut în fiecare capitol câte ceva, dar cred că ceea ce mi-a marcat lectura a fost ideea practicării prezenţei lui Dumnezeu şi faptul că trebuie să ne învăţăm să fim atenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru, pentru că nu ştim prin cine va decide Dumnezeu să ne vorbească data viitoare.

Mi-a plăcut că este o carte echilibrată, este plină de încurajare, dar ne şi atenţionează şi cred că o carte bună trebuie să le facă pe amândouă. Iar pentru cei cărora le plac poveştile, vă asigur că John Ortberg este un povestitor talentat, plin de haz şi reuşeşte să te facă să vezi din alte perspective pasaje din Biblie pe care poate le ştii foarte bine sau asupra cărora n-ai zăbovit niciodată prea mult şi te-ai întreba ce ai avea de învăţat din ele. Pentru toate acestea, eu vă recomand cu căldură cartea Dumnezeu e mai aproape decât crezi de John Ortberg.

Pentru mai multe detalii despre autor şi alte resurse, vizitaţi site-ul oficial www.johnortberg.com.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s