Advent în Narnia #5 – Pocăință


În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.’”

Ioan purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste† şi miere sălbatică.

Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

Matei 3:1-6

Ioan Botezătorul este și el un om păros, sălbatic care trăiește la granița dintre două regate. Tumnus o întâlnește pe Lucy la granița dintre Narnia și șifonier, iar oamenii vin din toată Iudeea să-l întâlnească pe Ioan la Iordan, unde el stă la granița dintre ceea ce a fost și împărăția ce urma să vină.

Când îl găsesc, în pustia deșertului de la estul Ierusalimului, oamenii își mărturisesc păcatele și sunt botezați în râu. Ei vin să se pregătească pentru venirea lui Isus, deși ei nu știu încă ce înseamnă asta.

Adventul este o perioadă de tranziție. Un nou an este pe cale să înceapă. Așteptăm venirea lui Isus – și nașterea sa în Ziua de Crăciun, și a doua sa venire în Zilele din Urmă.

Anul Nou este de obicei momentul când ne evaluăm regretele și facem planuri pentru a ne schimba în bine; dar Adventul ne dă startul mai devreme. Ce anume din trecutul nostru ne împovărează cu vinovăție sau rușine? Cum putem să căutam iertare și să facem loc într-o inimă grea pentru venirea lui Hristos? Ioan Botezătorul este necrutățor în chemarea sa către păcătoși, dar deseori păcatele și slăbiciunile noastre sunt la fel de necruțătoare în strânsoarea în care ne-au prins viețile. Dumnezeu ne invită să ne pocăim și să alegem în schimb dragostea și harul său necruțătoare.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Pe drumul crucii #7


Pe drumul crucii (ziua 7) – Lumina Duhului

Matei 3:13-17 (NTR):

Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Însă Ioan încerca să-L oprească spunând:
– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?
Isus i-a răspuns:
– Lasă să fie așa acum, căci se cuvine să împlinim tot ce este drept. Atunci Ioan a încuviințat.
Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și iată că cerurile (Îi) erau deschise și L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“
Cugetă asupra Cuvântului.
Rugăciune: Tată, Isus cel fără păcat S-a smerit pentru un botez de care nu avea nevoie pentru că a vrut să ducă la îndeplinire tot ce aveai nevoie Tu. Noi facem asta? Arată-ne cum. Datorită ascultării smerite a lui Isus cerurile sunt acum deschise pentru noi, permiţând roadelor Duhului Sfânt – dragostei, bucuriei, păcii, îndelungii răbdări, blândeţii, bunătăţii, credincioşiei – să coboare peste noi. Schimbă-ne acum.
Scufundă-ne astăzi în apele salvării şi spală-ne păcatele datorită Trinităţii: Tatăl Îl trimite pe Fiul ascultător, Fiul ne arată calea către Tine, Duhul coboară cu roadele. Ne aplecăm la pământ.
Fiind adoptaţi în familia Ta datorită Fiului Tău preaiubit care ne aduce mare bucurie, fă-ne astăzi să-i aducem Tatălui o mare bucurie.
Trăieşte Cuvântul: Astăzi, adu-I bucurie Tatălui trăind roadele Duhuui: Arată-ţi iubirea faţă de cineva din famila ta. Fii împăciuitor şi muşcă-ţi limba. Vorbeşte cu blândeţe. Gândeşte-te la Duhul Sfânt care s-a coborât asupra Fiului.
Şi lasă-L pe El să-ţi lumineze ziua.
Ann Voskamp