Viața creștină nu se rezumă doar la practicarea unei moralități impecabile, la biruirea ispitelor și la respectarea unor discipline spirituale. Toate acestea au fost înfăptuite și de farisei, cu mai multă credincioșie decât noi, și totuși, Cristos a spus că acești religioși atât de zeloși nu au împlinit voia lui Dumnezeu. Pentru a experimenta bucuria, pasiunea și împlinirea lui Cristos, trebuie să adoptăm un mod de a gândi nou și o motivație nouă: suntem chemați să ne alăturăm lui Cristos în trăirea unei vieți spre gloria Tatălui, nu pentru propria reputație. Suntem chemați să ne dăruim mântuirii și sfințirii miresei lui Cristos, Biserica, mai mult decât să ne risipim viața trăind pentru propria bunăstare. Această sfântă uitare de sine este semnul cel mai convingător al unei credințe autentice, dovada prezenței harului și milei lui Dumnezeu în viețile noastre.

Gary Thomas, Credința adevărată


Nu vrem să devenim creștini pentru a deveni oameni mai buni, ci pentru a deveni oameni  complet noi  – oameni care trăiesc cu o altă perspectivă asupra vieții, care își găsesc bucuria în timp ce alții caută fericirea, care găsesc un sens al vieții în domenii în care alții cred că trebuie doar să le depășim sau să fim scăpați de ele, care doresc să bea cu nesaț din viață – cu munții și văile ei, cu ocolișurile și schimbările ei de direcție – în loc să „se ridice deasupra ei”.

Gary Thomas, Credința adevărată


Noul mod de a gândi ce duce la maturizare este acea credință autentică bazată pe viața în centrul căreia se află Dumnezeu. În loc ca un credincios să fie soarele în jurul căruia se rotesc Dumnezeu, Biserica și lumea doar ca el să aibă o viață fericită, ușoară și prosperă, Dumnezeu devine soarele în jurul căruia se rotește credinciosul, un credincios dispus să sufere – chiar să fie persecutat – și să-și dea viața pentru a zidi Împărăția lui Dumnezeu și a sluji Biserica Sa. Este o schimbare radicală – de fapt, cea mai radicală și mai eliberatoare cu putință dintre experiențele umane – și ea duce la o prietenie profundă cu Dumnezeu.

Gary Thomas, Credința adevărată


Nu putem beneficia cu ușurință de maturitatea spirituală. Pentru început, creștinismul poate părea un amalgam îmbătător de libertate, de bucurie, de exuberanță și de noi descoperiri. Păcatele care ne-au înrobit atât de mult timp se dezlipesc de noi relativ cu eforturi minime. Studiul biblic ne îmbogățește permanent. Expresia „pasiunea spirituală” este binecunoscută și duhovnicii spirituali au scris multe despre ea. Pasiunea spirituală are tendința de a reduce totul la sine. Se pare că totul se reduce la Dumnezeu, dar, în realitate, preocuparea principală a noilor credincioși este modul cum decurge lupta lor împotriva păcatelor și cultivarea noii bucurii pe care au descoperit-o și a aprofundării relației lor cu Dumnezeu. Sunt entuziasmați de ce poate face creștinismul pentru ei.

Apoi Dumnezeu ne cere să renunțăm la această pasiune și să trecem la un nivel superior, cel al unei prietenii mature cu El. Într-o prietenie adevărată, nu se mai reduce totul „la mine”. Devenim parteneri și începem să lucrăm împreună cu Dumnezeu la consolidarea Împărăției Sale. Mai întâi, aceasta înseamnă să fim „încercați prin foc”, iar, în al doilea rând, să creștem în domenii în care nu avem înclinația naturală de a crește.

Această creștere poate fi dureroasă pentru noi, dar este necesară dacă dorim să devenim oamenii pe care îi poate folosi Dumnezeu. În loc să ne mai preocupe răspunsurile la rugăciunile făcute pentru noi, maturitatea spirituală ne face să tânjim ca să devenim mai credincioși, mai asemănători cu Cristos și mai preocupați de ceilalți. Este un proces dureros, o moarte spirituală reală pe care unii au descris-o ca fiind „naștere din nou” din nou, cu excepția faptului că nu reprezintă niciodată un eveniment singular în viață.

Gary Thomas, Credința adevărată


Privește dincolo de tine. Caută la Dumnezeu ceea ce numai El poate face pentru tine. Nu îmbunătățirile morale ale vechiului tău eu constituie lucrul de care ai nevoie. Lucrul de care are nevoie întreaga lume este o viață nouă. Aceasta este radicală și supranaturală. Ea se sustrage capacității noastre de a o controla. Cei morți nu-și vor putea da lor înșiși viață nouă. Trebuie să fim născuți din nou – „nu din voia firii lor, nici din voia vreunul om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13). Iată ce pretinde Isus de la lume.

John Piper, „Ce pretinde Isus de la lume