Dacă noi credem în Isus Hristos, am trecut deja de furtuna judecăţii. S-a întâmplat la Cruce.
Aşa că nu te mai lăsa înlănţuit de vina ta sau te temerile tale. Plata păcatului a fost plătită pe deplin de Hristos.
Billy Graham, în Blessings of the Cross
Hristos a înviat! Adevărat a înviat şi încă dă pietre la o parte, aşa cum ne spune Max Lucado în cartea sa, El încă dă pietre la o parte.
Max Lucado ne invită de această dată să ne îndreptăm atenţia spre câteva întâmplări, la prima vedere minore, din Noul Testament, situaţii în care Dumnezeu a intervenit şi a redat speranţa, a dat pietrele la o parte aşa cum a dat mai târziu la o parte şi piatra de la gura mormântului lui Isus Hristos şi astfel să descoperim speranţa pe care ne-o dă şi nouă astăzi învierea Lui.
O femeie aflată la al cincilea divorţ. Un infirm ajuns la disperare. O soră care îşi înmormântează fratele. Un tată aflat în necaz. De ce există asemenea portrete în Biblie? Acestea nu sunt simple poveşti istorisite la şcoala duminicală. Nici fabule rupte de realitate. Nu sunt nici produsul unor iluzii nerealiste. Sunt întâmplări adevărate în cadrul cărora un Dumnezeu cât se poate de real Se confruntă cu suferinţe la fel de reale, aşa încât putem să dăm un răspuns la întrebarea Unde e Dumnezeu atunci când suferim? Continuă lectura „„El încă dă pietre la o parte“ de Max Lucado”
În această săptămână ne amintim de moartea şi învierea Mântuitorului nostru Isus Hristos. Însă mulţi dintre noi nu am fi aflat relatarea acestui eveniment dacă nu am fi avut Biblia tradusă în limba română modernă de către Dumitru Cornilescu.
Aşa că astăzi de la ora 16:30, vă invităm să-l descoperiţi pe Cornilescu-traducătorul şi evanghelistul, prin biografia lui Alexandru Măianu, Viaţa şi lucrarea lui Dumitru Cornilescu. Fiţi alături de noi în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ la RVE Bucureşti, pe 94.2 FM sau pe rve.ro.
PS: Nu uitaţi că puteţi asculta episoadele trecute dând click pe ASCULTĂ în pagina EMISIUNI.
Cele mai mari binecuvântări ale lui Dumnezeu vin deseori deghizate în dezastre. Cine se îndoieşte de acest lucru nu trebuie decât să urce dealul Calvarului. Concluzia generală a locuitorilor Ierusalimului în acea vineri a fost următoarea: s-a terminat cu Isus. Ce altă concluzie ar fi avut sens? Liderii religioşi L-au prins şi L-au predat. Roma a refuzat să-L salveze. Cei care Îl urmaseră s-au împrăştiat, cu coada între picioare. El a fost ţintuit de o cruce şi lăsat să moară, ceea ce s-a şi întâmplat. Ei L-au redus la tăcere, I-au pecetluit mormântul şi, cum ar fi spus orice preot care se respectă, Isus era istorie.
Trei ani de putere şi promisiuni se descompun într-un mormânt împrumutat. Caută pe cerul răstignirii o rază de speranţă şi nu o vei găsi. Aceasta este perspectiva ucenicilor, opinia prietenilor şi punctul de vedere al duşmanilor. Dar Dumnezeu nu este surprins. Totul se desfăşoară conform planului Său. Chiar şi în moarte – mai ales în moarte – Hristos este încă regele, rege peste propria Sa răstignire.
Max Lucado, în Blessings of the Cross
Scena este foarte simplă, o vei recunoaşte cu siguranţă. O grădină cu măslini unduitori. Pământul acoperit de pietre mari. Un gard mic de piatră. O noapte întunecoasă. Vedeţi silueta aceea singuratică? Culcat la pământ. Cu faţa mânjită de noroi şi lacrimi. Cu pumnii zdrobind bulgări de pământ tare. Cu ochii măriţi de spaimă. Cu părul încâlcit cu sudoare sărată. Este acela sânge pe fruntea Lui?
Acela este Isus. Isus în grădina Gheţimani. Îl vedem pe Isus în agonie, încordare şi zbucium. Vedem un „om al durerii“. Vedem un om care se luptă cu teama, care tânjeşte după alinare.
Dumnezeu nu a fost niciodată mai uman ca în acea oră. Dumnezeu nu a fost niciodată mai aproape de noi ca atunci când trecea prin durere. Întruparea nu a fost niciodată mai deplină ca acolo, în grădină.
Max Lucado, în Blessings of the Cross
CARTEA E O VIAȚĂ 